Nu este scopul lui Dumnezeu acela ca vreo fiintã omeneascã sã-si lase mintea si vointa sub stãpânirea altui om, devenind un instrument pasiv în mâinile sale. Nimeni nu trebuie sã-si dizolve individualitatea în aceea a altuia. Nu trebuie sã priveascã la nici o fãpturã umanã ca fiind izvorul sãu de vindecare. Dependenta sa trebuie sã fie fatã de Dumnezeu. În demnitatea bãrbãtiei pe care i-a dat-o Dumnezeu, trebuie sã fie controlat de Însusi Dumnezeu, si nu de vreo inteligentã umanã.

In cazul nostru, pornografia e cea care produce această dereglare a sistemului de recompensă, adică slăbeşte atenţia şi motivaţia, accentuează anxietatea şi depresia. Individul tinde să se reîntoarcă la pornografie - unul dintre puţinele comportamente care-l mai pot motiva, care-i pot reduce tensiunea interioară sau depresia.

Este o lege a naturii aceea ca gândurile şi sentimentele noastre să fie încurajate şi întărite pe măsură ce vorbim despre ele. Deşi cuvintele exprimă gânduri, este de asemenea adevărat că şi cuvintele sunt urmate de gânduri. Dacă am vrea să dăm mai multă expresivitate credinţei noastre, să ne bucurăm mai mult de binecuvântările pe care ştim că le avem — marea îndurare şi iubire a lui Dumnezeu — ar trebui să avem mai multă credinţă şi o bucurie mai mare. Nici o limbă nu poate exprima şi nici o minte omenească, finită, nu poate concepe binecuvântarea care se naşte din aprecierea bunătăţii şi iubirii lui Dumnezeu. Chiar pe acest pământ putem avea o bucurie asemenea unui izvor nesecat — căci este alimentat de şuvoaiele care ies de la tronul lui Dumnezeu. {DV 251.6}