Nu este scopul lui Dumnezeu acela ca vreo fiintã omeneascã sã-si lase mintea si vointa sub stãpânirea altui om, devenind un instrument pasiv în mâinile sale. Nimeni nu trebuie sã-si dizolve individualitatea în aceea a altuia. Nu trebuie sã priveascã la nici o fãpturã umanã ca fiind izvorul sãu de vindecare. Dependenta sa trebuie sã fie fatã de Dumnezeu. În demnitatea bãrbãtiei pe care i-a dat-o Dumnezeu, trebuie sã fie controlat de Însusi Dumnezeu, si nu de vreo inteligentã umanã.

„Eu nu pot concura cu staruri porno, care acţionează de parcă ceea ce îi face plăcere bărbatului le place şi lor, chiar dacă bărbaţii vor să le sufoce, în filmele pornografice, femeile nu se plâng niciodată sau nu cer niciodată bărbatului să facă ceva diferit. Pentru ele este de ajuns să-i ofere plăcere individului respectiv. Am încercat să-mi mulţumesc soţul, acţionând ca una dintre acele fete din pornografii, dar acest lucru m-a făcut să mă simt ca o prostituată. Când m-am îmbrăcat cum ar fi vrut partenerul meu să mă îmbrac, nu mai ştiam pe cine iubea de fapt. Pe mine sau versiunea vie a fanteziei lui pornografice în care mă transformasem?" (mărturia lui Megan Carol, o scriitoare)

Pentru aceia care doresc să-şi recâştige sau să-şi păstreze sănătatea, există o lecţie în cuvintele din textul biblic care spune: „Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.” (Efeseni 5, 18.) Nu prin senzaţii tari sau uitarea produsă de stimulenţi nefireşti sau nesănătoşi, nu prin îngăduirea poftelor sau pasiunilor inferioare se va găsi adevărata vindecare sau înviorare pentru corp sau suflet. Printre cei bolnavi, se găsesc mulţi care sunt fără Dumnezeu şi fără nădejde. Ei suferă de pe urma dorinţelor neîmplinite, pasiunilor desfrânate şi a condamnării venite din partea propriilor lor conştiinţe; ei îşi pierd echilibrul în viaţa aceasta şi nu au nici o speranţă în viaţa viitoare. Cei care îngrijesc de bolnavi să nu spere că îi vor ajuta pe aceşti pacienţi îngăduindu-le plăceri frivole, emoţionante. Acestea au fost blestemul vieţii lor. Sufletul însetat şi înfometat va continua să înseteze şi să flămânzească atâta vreme cât caută să găsească satisfacţie în aceste lucruri. Cei care beau din izvorul plăcerii egoiste sunt amăgiţi. Ei confundă râsetele cu tăria, iar când euforia încetează, inspiraţia lor ia sfârşit şi ei rămân pradă nemulţumirii şi disperării. {DV 246.2}