Când bolnavii nu au nimic cu care să-şi ocupe timpul şi care să le capteze atenţia, gândurile li se fixează asupra lor înşile şi devin morbizi şi iritabili. De multe ori, se hrănesc cu sentimentele lor sumbre, până când ajung să creadă că se află într-o stare mult mai rea decât sunt în realitate şi că sunt complet incapabili să facă ceva. {DV 239.1} În toate aceste cazuri, exerciţiul fizic bine direcţionat se va dovedi un remediu eficient. În unele cazuri, este indispensabil în procesul de însănătoşire. Voinţa se pune în mişcare o dată cu munca fizică. Şi ceea ce au nevoie aceşti invalizi este să-şi trezească voinţa. Când voinţa este adormită, imaginaţia devine aberantă şi este cu neputinţă să te împotriveşti bolii. {DV 239.2}

3. Desensibilizarea Cea de-a treia etapă este desensibilizarea. Materiale pornografice (cărţi, reviste şi/sau filme/materiale video), care iniţial erau percepute ca şocante, ca încălcând nişte tabuuri, ilegale, respingătoare sau imorale, deşi erau în acelaşi timp excitante, au ajuns cu timpul să fie văzute ca acceptabile şi comune. Activităţile sexuale prezentate în materialele pornografice respective (indiferent de gradul lor antisocial sau deviant) căpătă aerul unor lucruri legitime. Sentimentul care predomină din ce în ce mai mult este acela că «toată lumea face asta»

Nimic nu exercită o influenţă mai mare pentru favorizarea sănătăţii sufletului şi trupului ca spiritul de recunoştinţă şi laudă. Este o datorie categorică aceea de a ne împotrivi melancoliei, gândurilor şi sentimentelor de nemulţumire — o datorie tot atât de mare ca aceea de a ne ruga. Dacă ne îndreptăm către cer, cum putem merge ca un grup de oameni care se jelesc, gemând şi plângându-se tot drumul până la casa Tatălui nostru? {DV 251.3}