Când bolnavii nu au nimic cu care să-şi ocupe timpul şi care să le capteze atenţia, gândurile li se fixează asupra lor înşile şi devin morbizi şi iritabili. De multe ori, se hrănesc cu sentimentele lor sumbre, până când ajung să creadă că se află într-o stare mult mai rea decât sunt în realitate şi că sunt complet incapabili să facă ceva. {DV 239.1} În toate aceste cazuri, exerciţiul fizic bine direcţionat se va dovedi un remediu eficient. În unele cazuri, este indispensabil în procesul de însănătoşire. Voinţa se pune în mişcare o dată cu munca fizică. Şi ceea ce au nevoie aceşti invalizi este să-şi trezească voinţa. Când voinţa este adormită, imaginaţia devine aberantă şi este cu neputinţă să te împotriveşti bolii. {DV 239.2}

Sistemul recompensator, care are la bază producţia de dopamină, este esenţial pentru existenţa omului. De aceea, dereglările survenite în acest sistem conduc la boli precum deficitul de atenţie, depresia, comportamentele obsesiv-compulsive, parkinsonul şi schizofrenia. Având în vedere acest lucru, atunci când există un comportament care stimulează producţia de dopamină, producând o stare de euforie sau de plăcere puternică, repetarea acestui comportament poate declanşa dependenţa. Creierul se învaţă cu acel stimul şi-l cere continuu pentru a-şi păstra starea de bine.

Hristos este izvorul vieţii. Lucrul de care au nevoie mulţi este să aibă o mai bună cunoaştere a Sa; ei au nevoie să fie învăţaţi cu răbdare şi blândeţe, şi totuşi cu hotărâre, cum întreaga făptură poate să se deschidă înaintea mijloacelor de vindecare ale cerului. Când lumina iubirii lui Dumnezeu umple cămările întunecoase ale sufletului, oboseala plină de nervozitate şi nemulţumirea vor înceta şi bucurii ale satisfacţiei vor aduce vigoare minţii şi sănătate şi energie corpului. {DV 247.2}