"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine." Iisus Christos

Când bolnavii nu au nimic cu care să-şi ocupe timpul şi care să le capteze atenţia, gândurile li se fixează asupra lor înşile şi devin morbizi şi iritabili. De multe ori, se hrănesc cu sentimentele lor sumbre, până când ajung să creadă că se află într-o stare mult mai rea decât sunt în realitate şi că sunt complet incapabili să facă ceva. {DV 239.1} În toate aceste cazuri, exerciţiul fizic bine direcţionat se va dovedi un remediu eficient. În unele cazuri, este indispensabil în procesul de însănătoşire. Voinţa se pune în mişcare o dată cu munca fizică. Şi ceea ce au nevoie aceşti invalizi este să-şi trezească voinţa. Când voinţa este adormită, imaginaţia devine aberantă şi este cu neputinţă să te împotriveşti bolii. {DV 239.2}

In cazul pornografiei, experienţa este învăţată cu rapiditate atât pentru cantitatea mare de dopamină emisă, cât şi pentru faptul că toţi ceilalţi hormoni eliberaţi în organism în urma excitaţiei sexuale dau un impact emoţional deosebit actului respectiv. De exemplu, în cazul vizionării pornografiei, apare o crestere a nivelului dopaminei, dar şi a testosteronului. Mărirea nivelului de testosteron însă, produsă în mod direct de actul excitatoriu, comandă la rândul ei creşterea cantităţii de dopamină, indicând prin aceasta comportamentul sexual de descărcare a ten¬siunii acumulate. în acest moment, descărcarea prin actul sexual sau prin masturbare va fixa cu putere experienţa respectivă în memorie, căci experienţa va fi însoţită atât de o revărsare puternică de dopamină şi oxitocină (hormon care consolidează legătura), cât şi de o blocare a amigdalei, adică eliberarea totală de tensiunea anxioasă pe care aceasta o generase până la momentul producerii orgasmului. Această experienţă este atât de intensă, încât e capabilă să scrijelească un traseu adânc în cortexul nostru, traseu pe care vom tinde să-l urmăm şi cu alte ocazii, în toate studiile se demonstrează faptul că masturbarea e aceea care accelerează procesul de dependenţă.

Pacea statornică, adevărata odihnă a spiritului, nu are decât un singur Izvor. Despre acest lucru vorbea Hristos când a spus: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă.” (Matei 11, 28.) „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea.” (Ioan 14, 27.) Această pace nu este ceva pe care El îl dă separat de Sine Însuşi. Ea se află în Hristos, iar noi o putem primi numai primindu-L pe El. {DV 247.1}

Noi nu preţuim puterea rugăciunii aşa cum ar trebui — Noi nu preţuim puterea şi eficienţa rugăciunii aşa cum ar trebui. Rareori suntem puşi de două ori în aceeaşi situaţie, din toate punctele de vedere. Trebuie să trecem fără încetare prin evenimente şi încercări noi, în care experienţa din trecut nu poate să fie o călăuză suficientă. Trebuie să avem continuu lumina care vine de la Dumnezeu. Domnul Hristos le trimite mereu solii acelora care ascultă vocea Sa. — Ellen White/Divina vindecare, 509.

Nimic nu exercită o influenţă mai mare pentru favorizarea sănătăţii sufletului şi trupului ca spiritul de recunoştinţă şi laudă. Este o datorie categorică aceea de a ne împotrivi melancoliei, gândurilor şi sentimentelor de nemulţumire — o datorie tot atât de mare ca aceea de a ne ruga. Dacă ne îndreptăm către cer, cum putem merge ca un grup de oameni care se jelesc, gemând şi plângându-se tot drumul până la casa Tatălui nostru? {DV 251.3}