Cuvinte de suflet

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Reflecțiile mele

Featuring Top 6/11 of Reflecțiile mele

citește

Orlando di Lasso

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Citat favorit

Când bolnavii nu au nimic cu care să-şi ocupe timpul şi care să le capteze atenţia, gândurile li se fixează asupra lor înşile şi devin morbizi şi iritabili. De multe ori, se hrănesc cu sentimentele lor sumbre, până când ajung să creadă că se află într-o stare mult mai rea decât sunt în realitate şi că sunt complet incapabili să facă ceva. {DV 239.1} În toate aceste cazuri, exerciţiul fizic bine direcţionat se va dovedi un remediu eficient. În unele cazuri, este indispensabil în procesul de însănătoşire. Voinţa se pune în mişcare o dată cu munca fizică. Şi ceea ce au nevoie aceşti invalizi este să-şi trezească voinţa. Când voinţa este adormită, imaginaţia devine aberantă şi este cu neputinţă să te împotriveşti bolii. {DV 239.2}

Înregistrările mele

Vlad Ardeiaș

Conferinta 'Pornografia

Virgiliu Gheorghe – conferința despre pornografie

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Efectele MassMedia

Erotismul, pornografia -efectele asupra vieții umane

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Pornografia

Am constatat şi faptul că mulţi dintre pacienţii mei cei mai inteligenţi par să fie şi cei mai vulnerabili la aceste lucruri - probabil pentru că au dezvoltată capacitatea imaginativă, care creşte intensitatea experienţei şi îi expune mai mult la condiţionarea spre dependenţă. Deşi orice bărbat este vulnerabil la astfel de lucruri, din experienţa mea, avocaţii, contabilii şi cei care lucrează în domeniul media par să fie cei mai expuşi la aceste dependenţe.

Vindecarea minții – Ellen White

Vindecarea minţii

Tovărăşia sufletului cu cel care este viaţa sa.

Legătura care există între minte şi trup este foarte strânsă. Când unul este afectat, celălalt se resimte. Starea minţii afectează sănătatea într-o măsură mult mai mare decât îşi dau seama mulţi. Multe dintre bolile de care suferă oamenii sunt rezultatul depresiei mintale. Durerea, neliniştea, nemulţumirea, remuşcarea, vinovăţia, neîncrederea, toate au tendinţa să zdrobească forţele vitale şi să producă degenerare şi moarte.

Mental-Health5Boala este uneori produsul imaginaţiei şi este adesea agravată de aceasta. Mulţi care ar fi putut fi sănătoşi numai dacă s-ar fi gândit la aceasta sunt invalizi pe viaţă. Mulţi îşi închipuie că fiecare expunere uşoară va produce boala, iar efectul cel rău are loc pentru că este aşteptat. Mulţi mor de o boală a cărei cauză este cu desăvârşire imaginară.

Curajul, speranţa, credinţa, simpatia, iubirea dau sănătate şi prelungesc viaţa. O minte împăcată, un spirit voios înseamnă sănătate pentru corp şi tărie pentru suflet. “O inimă veselă este un bun  leac” (Proverbe 17,22).

În tratamentul celor bolnavi, efectul influenței minţii nu ar trebui trecut cu vederea. Folosită cum se cuvine, această influentă oferă un mijloc mai eficient pentru combaterea bolii.

 
STĂPÂNIREA UNEI MINŢI DE CĂTRE O ALTA

Există totuşi o formă de vindecare a minţii care constituie unul dintre mijloacele cele mai eficiente ale răului. Prin această aşa-numită ştiinţă, o minte este adusă sub stăpânirea alteia, astfel încât individualitatea celei mai slabe se dispersează în cea a minţii mai puternice. O persoană acţionează după voinţa alteia. În felul acesta, se pretinde că se poate schimba conţinutul gândurilor, că pot fi împărtăşite impulsuri dătătoare de viaţă şi pacienţii pot fi făcuţi în stare să se împotrivească bolii şi s-o biruie.

Această metodă de vindecare a fost folosită de persoane care nu ştiau care este natura ei reală şi tendinţa acesteia şi care credeau că reprezintă un mijloc de a face bine celor bolnavi. Însă această aşa-zisa ştiinţă este întemeiată pe principii false. Este străină de natura şi spiritul lui Hristos. Ea nu conduce către Acela care este viaţa şi mântuire. Cel care atrage minţile către sine le călăuzeşte pe calea despărţirii de adevăratul Izvor al tăriei lor.

Nu este scopul lui Dumnezeu acela ca vreo fiinţă omenească să-şi lase mintea şi voinţa sub stăpânirea altui om, devenind un instrument pasiv în mâinile sale. Nimeni nu trebuie să-şi dizolve individualitatea în aceea a altuia. Nu trebuie să privească la nici o făptură umană ca fiind izvorul său de vindecare. Dependenţa sa trebuie să fie față de Dumnezeu. În demnitatea bărbăţiei pe care i-a dat-o Dumnezeu, trebuie să fie controlat de Însuşi Dumnezeu, şi nu de vreo inteligență umană.

Isus-HristDumnezeu vrea să-i aducă pe oameni într-o legătură directă cu El Însuşi. În toate procedeele pe care le foloseşte cu fiinţele omeneşti, Domnul recunoaşte principiul responsabilităţii personale. El caută să încurajeze un simţământ de dependență personală şi să imprime nevoia călăuzirii personale. Doreşte să aducă umanul în strânsă legătură cu divinul, pentru ca oamenii să poată fi preschimbaţi după asemănarea Sa. Satana lucrează pentru a zădărnici acest scop. El caută să încurajeze dependența de oameni. Când minţile sunt întoarse de la Dumnezeu, ispititorul le poate aduce sub stăpânirea lui. El poate controla firea omenească.

Teoria minţii aflate sub stăpânirea altei minţi a fost elaborată de Satana, pentru a se prezenta drept lucrător principal, pentru a pune filozofia omenească acolo unde ar trebui să fie filozofia divină. Dintre toate rătăcirile care găsesc sprijin printre cei care mărturisesc că fac parte din poporul creştin, nu este nici o amăgire mai periculoasă ca aceasta, care-l separă în mod sigur pe om de Dumnezeu. Oricât de nevinovată ar putea părea, dacă este aplicată pacienţilor, le va aduce distrugere, şi nu alinare şi refacere. Ea deschide o uşa prin care Satana va intra pentru a lua în stăpânire atât mintea care a cedat controlului alteia, cât şi mintea care exercită controlul.

Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima, şi sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima, şi-L laud prin cântările mele. (Psalmi 28,7)

Înfricoşătoare este puterea dată în felul acesta oamenilor rău intenţionaţi. Ce ocazii le oferă celor care trăiesc profitând de pe urma slăbiciunilor sau nebuniei altora! Cât de mulţi, prin stăpânirea minţilor sărace sau bolnăvicioase, vor afla în aceasta un mijloc de a-şi satisface pasiuni desfrânate sau lăcomia după câştig!

Există pentru noi un lucru mai bun în care să ne angajăm decât în controlul omului de către om. Medicul ar trebui să educe poporul să-şi întoarcă privirile de la omenesc la dumnezeiesc. În loc să-i înveţe pe cei bolnavi să depindă de fiinţele umane pentru vindecarea sufletului şi trupului, el ar trebui să-i îndrume către Acela care-i poate mântui în chip desăvârşit pe toţi cei ce vin la El. El, care a făcut mintea omului, ştie care este nevoia minţii. Numai Dumnezeu este Acela care poate tămădui. Cei ale căror minţi şi trupuri sunt bolnave trebuie să contemple în Hristos pe Cel care vindecă. “Pentru că Eu trăiesc”, spune El, “şi voi veţi trăi” (Ioan 14,19). Aceasta este viaţă pe care trebuie să o înfăţişăm celor bolnavi, spunându-le că, dacă au credinţă în Hristos ca vindecător, dacă vor conlucra cu El, ascultând de legile sănătăţii şi străduindu-se să-şi desăvârşească sfinţenia în teamă de El, Domnul le va atribui viaţa Sa. Când le prezentăm pe Hristos în acest fel, noi oferim o putere, o tărie valoroasă; căci ea vine de sus. Aceasta este adevărata ştiinţa a vindecării trupului şi sufletului.

 

COMPASIUNEA

 

Este nevoie de multă înţelepciune când avem de-a face cu boli provocate prin intermediul minţii. O inimă îndurerată, bolnavă, o minte descurajată are nevoie de un tratament blând. De multe ori, un anumit necaz legat de vieţuirea în cămin roade, asemenea cangrenei, până în adâncul sufletului şi slăbeşte forţa vitală. Şi uneori se întâmplă că remuşcările pentru păcate subminează constituţia individului şi dezechilibrează intelectul. Numai printr-o compasiune plină de căldură pot fi ajutaţi astfel de bolnavi. Medicul ar trebui mai întâi să le câştige încrederea şi după aceea să le îndrepte atenţia către marele Vindecător. Dacă li se poate dirija credinţa către adevăratul Medic, iar ei pot avea încredere că El Se ocupă de cazul lor, aceasta va aduce uşurare minţii şi adesea sănătate corpului.

Compasiunea şi tactul se vor dovedi adesea mult mai binefăcătoare pentru cei bolnavi decât o va putea face chiar cel mai expert tratament, aplicat într-o manieră rece, cu indiferență. Când un medic se apropie de patul bolnavului într-un mod apatic, indiferent, şi se uită la cel afectat fără prea mult interes, dând impresia, prin vorbă sau faptă, că acel caz nu este unul care să reclame multă atenţie, şi îl lasă apoi pe pacient singur cu gândurile sale, el i-a făcut acelui pacient cel mai mare rău. Îndoiala şi descurajarea produse de indiferentă sa vor anihila adesea efectul pozitiv al remediilor pe care le-ar putea prescrie.

Dacă medicii s-ar putea pune în locul celui al cărui spirit este umilit, a cărui voinţa este slăbită de suferinţă şi care tânjeşte după cuvinte de simpatie şi asigurare, ar fi mai bine pregătiţi să aprecieze care sunt simţămintele lui. Când iubirea şi compasiunea pe care le-a dat pe fată Hristos pentru cei bolnavi se combină cu cunoştinţele medicului, însăşi prezenţa sa va fi o binecuvântare.

Sinceritatea fată de pacient îi inspiră acestuia încredere şi se dovedeşte astfel un ajutor important pentru însănătoşirea sa. Sunt medici care consideră că este o politică înţeleaptă să-i ascundă pacientului natura şi cauza bolii de care suferă. Mulţi, temându-se că îl vor agita sau descuraja pe pacient spunându-i adevărul, vor întreţine speranţe de însănătoşire nefondate şi chiar îl vor lăsa pe pacient să coboare în mormânt fără a-l avertiza de primejdia care-l amenință. Acest lucru este neînţelept. S-ar putea că nu întotdeauna să fie cel mai bine sau cel mai sigur să-i explice pacientului adevărata dimensiune a pericolului în care se află. Aceasta l-ar putea alarma şi întârzia, ba chiar împiedica însănătoşirea. Şi nu poate fi spus tot adevărul nici celor ale căror afecţiuni sunt în mare măsură imaginare. Multe dintre aceste persoane sunt iraţionale şi nu şi-au format obiceiul de a se autocontrola. Acestea au capricii ciudate şi îşi închipuie multe lucruri neadevărate despre ele însele şi despre ceilalţi. Pentru ele, aceste lucruri sunt reale, iar cei care le îngrijesc trebuie să dea pe față o continuă blândeţe, tact şi o răbdare neobosită. Dacă acestor pacienţi li s-ar spune adevărul despre ei înşişi, unii dintre ei vor fi jigniţi, iar alţii descurajaţi. Hristos le-a spus ucenicilor Săi: “Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta” (Ioan 16,12). Însă, cu toate că adevărul nu poate fi dezvăluit în întregime în toate ocaziile, amăgirea nu este niciodată necesară sau scuzabilă. Niciodată medicul sau infirmiera nu ar trebui să recurgă la minciună. Cel care face aceasta se plasează acolo unde Dumnezeu nu poate coopera; şi, pierzând încrederea pacienţilor săi, el renunţa la unul din cele mai eficiente mijloace umane pentru restabilirea lor.

Puterea voinţei nu este preţuită aşa cum ar trebui. Voinţa să fie păstrată trează şi bine dirijată şi ea va da energie întregii fiinţe şi va fi un ajutor minunat pentru păstrarea sănătăţii. Este de asemenea o putere pe care o putem folosi împotriva bolii. Exercitată în direcţia cea bună, ea va stăpâni imaginaţia şi va fi un mijloc puternic prin care ne putem împotrivi şi birui atât boala mintală, cât şi cea fizică. Exercitându-şi puterea voinţei pentru a se raporta corect la viaţa pe care o au, pacienţii pot face mult în ce priveşte cooperarea cu eforturile medicului pentru refacerea lor. Sunt mii dintre aceia care îşi pot redobândi sănătatea, dacă vor. Domnul nu doreşte ca ei să fie bolnavi. El îi vrea sănătoşi şi fericiţi, iar ei ar trebui să ia hotărârea de a se însănătoşi. Adesea, bolnavii se pot împotrivi bolii numai dacă refuză să cedeze înaintea suferinţei şi nu rămân într-o stare de inactivitate. Ridicându-se deasupra durerilor, să se apuce de o lucrare utilă, potrivit tăriei lor. Prin lucrul de acest fel şi folosirea din belşug a aerului şi soarelui, mulţi suferinzi vlăguiţi şi-ar putea redobândi sănătatea şi tăria.

Ellen White – Divină Vindecare

Divina Vindecare Ellen White by Leordean Veronica

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>