Când bolnavii nu au nimic cu care să-şi ocupe timpul şi care să le capteze atenţia, gândurile li se fixează asupra lor înşile şi devin morbizi şi iritabili. De multe ori, se hrănesc cu sentimentele lor sumbre, până când ajung să creadă că se află într-o stare mult mai rea decât sunt în realitate şi că sunt complet incapabili să facă ceva. {DV 239.1} În toate aceste cazuri, exerciţiul fizic bine direcţionat se va dovedi un remediu eficient. În unele cazuri, este indispensabil în procesul de însănătoşire. Voinţa se pune în mişcare o dată cu munca fizică. Şi ceea ce au nevoie aceşti invalizi este să-şi trezească voinţa. Când voinţa este adormită, imaginaţia devine aberantă şi este cu neputinţă să te împotriveşti bolii. {DV 239.2}

In linii mari, suprastimularea sexuală prelungită şi masturbarea, orgasmul sau ejaculările frecvente conduc la aşa-zisul sindrom al epuizării sexuale, ceea ce înseamnă dureri fizice, tulburări psihologice scaderea imunităţii, distrugerea celulei nervoase şi îmbătrânire prematură. Inseşi funcţiile sexuale vor fi perturbate major, atât la nivel hormonal cât şi în dinamica dispoziţiei şi a realizării actului sexual, cum ar fi la bărbaţi problemele erectile şi ejacularea precoce, până la impotenţă, începând chiar cu vârste de 25-30 de ani, în funcţie de frecvenţa masturbării şi de vârsta debutului consumului de pornografie.

El, care a luat firea umană asupra Sa, ştie ce înseamnă compasiunea faţă de suferinţele omenirii. Nu numai că Hristos cunoaşte fiecare suflet, nevoile personale şi încercările acelui suflet, dar ştie şi toate împrejurările care frământă şi nedumeresc spiritul. Mâna Sa este întinsă cu o gingăşie plină de milă către fiecare copil suferind al Său. Cei care suferă cel mai mult primesc cea mai adâncă compasiune şi milă din partea Sa. El este mişcat de înţelegerea neputinţelor noastre şi doreşte ca noi să lăsăm nedumeririle şi necazurile noastre la picioarele Sale şi să le părăsim acolo. {DV 249.3}