Există pentru noi un lucru mai bun în care să ne angajăm decât în controlul omului de către om. Medicul ar trebui să educe poporul să-şi întoarcă privirile de la omenesc la dumnezeiesc. În loc să-i înveţe pe cei bolnavi să depindă de fiinţele umane pentru vindecarea sufletului şi trupului, el ar trebui să-i îndrume către Acela care-i poate mântui în chip desăvârşit pe toţi cei ce vin la El. El, care a făcut mintea omului, ştie care este nevoia minţii. Numai Dumnezeu este Acela care poate tămădui.

De fapt, problema constă în faptul că atât drogurile, cât şi pornografia sau alte comportamente pasionale (compulsive), cum ar fi jocul de cărţi sau chiar shopping-ul compulsiv, inundă creierul cu o cantitate mult prea mare de dopamină, ceea ce conduce la dereglarea sistemului dopaminergic. Pe de o parte, emisia puternică de dopamină determină dependenţa de acel comportament, pe de altă parte, creierul se adaptează noii situaţii (neuroadaptare), reducând sensibilitatea receptorilor (numărul receptorilor care răspund la dopamină), ceea ce înseamnă apariţia unor schimbări pe termen lung în circuitul recompensator. Dereglarea poate să se menţină luni de zile şi chiar ani după încetarea consumului de droguri sau a comportamentului care a indus-o. Efectele sunt dramatice: „odată ce creierul devine mai puţin sensibil la dopamină, el «devine mai puţin sensibil la factori naturali de stimulare, spune Volkow, precum «plăcerea de a vedea un prieten, de a urmări un film cu¬riozitatea care determină explorarea.» Singurii stimuli rămaşi suficient de puternici pentru a activa circuitul motivaţional, spune ea, sunt drogurile."

„Pacea lui Hristos ... să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.” (Coloseni 3, 15.) Uitând de necazurile şi dificultăţile noastre, să dăm laudă lui Dumnezeu pentru ocazia de a trăi pentru slava Numelui Său. Binecuvântările proaspete ale fiecărei noi zile să trezească laudă în inimile noastre pentru aceste dovezi ale grijii Sale iubitoare. Când deschizi ochii dimineaţa, mulţumeşte-I lui Dumnezeu că te-a păzit în timpul nopţii. Mulţumeşte-I pentru pacea pe care ţi-a pus-o în inimă. Dimineaţa, ziua la amiază şi noaptea, recunoştinţa ta să se înalţe către cer ca un parfum plăcut. {DV 253.2}