Boala este uneori produsul imaginatiei si este adesea agravatã de aceasta. Multi care ar fi putut fi sãnãtosi numai dacã s-ar fi gândit la aceasta sunt invalizi pe viatã. Multi îsi închipuie cã fiecare expunere usoarã va produce boala, iar efectul cel rãu are loc pentru cã este asteptat. Multi mor de o boalã a cãrei cauzã este cu desãvârsire imaginarã. Curajul, speranta, credinta, simpatia, iubirea dau sãnãtate si prelungesc viata. O minte împãcatã, un spirit voios înseamnã sãnãtate pentru corp si tãrie pentru suflet. "O inimã veselã este un bun 1 leac" (Proverbe 17,22).

Expunerea repetată la pornografie creează, aşadar, o «superautostradă» neurologică cu sens unic, iar viaţa mentală a bărbatului este supra-sexualizată şi limitată. Este împrejmuită pe ambele părţi de nişte ziduri înalte, făcând evadarea aproape imposibilă. Această superautostradă neurologică are multe rampe de acces, dar o singură ieşire. Viaţa mentală ajunge să se concentreze numai asupra sexului". Pe acest mecanism de învăţare se bazează întreaga pornografie. Astfel, în momentul în care vizionăm un film pornografic în care o situaţie oarecare preluată din lumea reală este asociată cu actele sexuale, devine foarte posibil ca atunci când vom întâlni în viaţa reală o situaţie asemănătoare, să ne raportăm erotic la ea, iar acest fenomen este direct proporţional cu gradul în care ne-am implicat iniţial în scenariul pornografic vizionat. Astfel, prin intermediul filmelor pornografice, traseele plăcerii erotice ajung să se extindă precum plasa de păianjen pe o suprafaţă tot mai mare din posibila experienţă cotidiană a omului zilelor noastre. In limbaj psihologic, acest tip de asociaţie este numit fetişizare.

Nimic nu exercită o influenţă mai mare pentru favorizarea sănătăţii sufletului şi trupului ca spiritul de recunoştinţă şi laudă. Este o datorie categorică aceea de a ne împotrivi melancoliei, gândurilor şi sentimentelor de nemulţumire — o datorie tot atât de mare ca aceea de a ne ruga. Dacă ne îndreptăm către cer, cum putem merge ca un grup de oameni care se jelesc, gemând şi plângându-se tot drumul până la casa Tatălui nostru? {DV 251.3}