Dumnezeu vrea sã-i aducã pe oameni într-o legãturã directã cu El Însusi. În toate procedeele pe care le foloseste cu fiintele omenesti, Domnul recunoaste principiul responsabilitãtii personale. El cautã sã încurajeze un simtãmânt de dependentã personalã si sã imprime nevoia cãlãuzirii personale. Doreste sã aducã umanul în strânsã legãturã cu divinul, pentru ca oamenii sã poatã fi preschimbati dupã asemãnarea Sa. Satana lucreazã pentru a zãdãrnici acest scop. El cautã sã încurajeze dependenta de oameni. Când mintile sunt întoarse de la Dumnezeu, ispititorul le poate aduce sub stãpânirea lui. El poate controla firea omeneascã.

Prin urmare, după cum observa V. Cline, „masturbarea pe fondul fanteziilor erotice, întăreşte conexiunea dintre excitaţia sexuală, orgasm şi scena sau imaginea respectivă, evocată repetat în minte". Acesta este în mod esenţial mecanismul prin care pornografia, mai mult decât oricare altă tehnică, comportament sau mesaj, reuşeşte o adevărată condiţionare de tip pavlovian.

Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. (Filipeni 4, 6.) {DV 247.3} Ne aflăm într-o lume a suferinţei. Dificultăţile, încercările şi întristarea ne aşteaptă pretutindeni, de-a lungul drumului către căminul ceresc. Dar există mulţi care fac poverile vieţii de două ori mai grele, anticipând mereu necazurile. Dacă se confruntă cu nenorociri sau dezamăgiri, ei cred că totul merge către dezastru, că soarta lor este cea mai nenorocită, că vor ajunge sigur la ruină. Astfel, ei îşi atrag nefericirea asupra lor şi aruncă o umbră pretutindeni în jur. Viaţa însăşi devine o povară pentru ei. Dar nu trebuie să fie aşa. Se cere preţul unui efort hotărât pentru a schimba făgaşul gândirii lor. Însă schimbarea poate fi făcută. Fericirea lor, atât cea din viaţa aceasta, cât şi cea din viaţa viitoare, depinde de concentrarea minţii lor asupra lucrurilor optimiste. Să-şi întoarcă privirile de la imaginea întunecată — care este imaginară — către binefacerile pe care Dumnezeu le-a presărat pe cărarea lor şi, dincolo de acestea, către cele nevăzute şi veşnice. {DV 247.4}