Cuvinte de suflet

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Reflecțiile mele

Featuring Top 6/11 of Reflecțiile mele

citește

Orlando di Lasso

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Citat favorit

Nu este scopul lui Dumnezeu acela ca vreo fiintã omeneascã sã-si lase mintea si vointa sub stãpânirea altui om, devenind un instrument pasiv în mâinile sale. Nimeni nu trebuie sã-si dizolve individualitatea în aceea a altuia. Nu trebuie sã priveascã la nici o fãpturã umanã ca fiind izvorul sãu de vindecare. Dependenta sa trebuie sã fie fatã de Dumnezeu. În demnitatea bãrbãtiei pe care i-a dat-o Dumnezeu, trebuie sã fie controlat de Însusi Dumnezeu, si nu de vreo inteligentã umanã.

Înregistrările mele

Vlad Ardeiaș

Conferinta 'Pornografia

Virgiliu Gheorghe – conferința despre pornografie

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Efectele MassMedia

Erotismul, pornografia -efectele asupra vieții umane

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Pornografia

3. Desensibilizarea Cea de-a treia etapă este desensibilizarea. Materiale pornografice (cărţi, reviste şi/sau filme/materiale video), care iniţial erau percepute ca şocante, ca încălcând nişte tabuuri, ilegale, respingătoare sau imorale, deşi erau în acelaşi timp excitante, au ajuns cu timpul să fie văzute ca acceptabile şi comune. Activităţile sexuale prezentate în materialele pornografice respective (indiferent de gradul lor antisocial sau deviant) căpătă aerul unor lucruri legitime. Sentimentul care predomină din ce în ce mai mult este acela că «toată lumea face asta»

Problemele tinerilor – Ellen White

PROBLEMELE TINERILOR

 

Tinerii sunt receptivi şi plini de speranţă. – Tinerii sunt receptivi, inventivi, zeloşi şi plini de speranţă. O dată ce ajung să experimenteze binecuvântarea sacrificiului de sine, ei nu se vor mulţumi cu o cunoaştere ocazională a Marelui Învăţător. Domnul va deschide căile înaintea celor care doresc să răspundă chemării Sale. – 6T 471 (1900)

 

Tinerii trebuie să-şi aleagă destinul vieţii. – Fiecare tânăr îşi decide propria istorie prin gândurile şi simţămintele cultivate în anii timpurii ai vieţii. Obiceiurile corectitudinii, cinstei şi stăpânirii de sine deprinse în tinereţe devin o parte a caracterului lor şi le vor marca întregul curs al existenţei. Tinerii pot deveni vicioşi sau virtuoşi, după cum aleg. Ei se pot face remarcaţi fie prin fapte nobile şi demne, fie prin răutate şi păcate grele. – ST, 11 octombrie 1910. (CG 196)

 

O educaţie care produce slăbiciune morală şi intelectuală. – Educarea severă a tinerilor – fără o orientare corectă spre un mod de a gândi şi de a acţiona, în virtutea propriilor lor capacităţi şi a puterii voinţei, astfel încât, folosindu-se de aceste însuşiri, să-şi dezvolte gândirea, simţământul respectului de sine şi al încrederii în propriile aptitudini de realizare a binelui – va produce întotdeauna o categorie de oameni slabi din punct de vedere moral şi intelectual. Când vor fi nevoiţi să trăiască pe cont propriu în această lume, vor dovedi că au fost trataţi ca nişte animale şi că, de fapt, nu au fost educaţi. În loc de a fi călăuzite pe o cale bună, dorinţele lor au fost înăbuşite printr-o disciplină aspră, aplicată de părinţi şi profesori. – 3T 133 (1872)

 

Mintea să fie educată pentru a fi un conducător al vieţii. – Copiii deţin o voinţă inteligentă şi trebuie învăţaţi să fie stăpâni pe ei înşişi. Animalele neştiutoare nu au nevoie de educaţie, deoarece nu au raţiune şi intelect. Dar mintea omenească trebuie să înveţe stăpânirea de sine. Ea trebuie educată pentru a fi conducătorul întregii fiinţe. Animalele sunt conduse de un stăpân care le învaţă să i se supună. Pentru animal, stăpânul este minte, judecată şi voinţă. Un copil nu trebuie educat asemenea unui animal, ca şi când nu ar avea o voinţă proprie. Există pericolul ca personalitatea copilului să fie absorbită de personalitatea celui care îi supraveghează educaţia; iar voinţa lui, toate planurile şi intenţiile lui să fie dictate de voinţa profesorului.

Copiii care sunt educaţi în felul acesta vor fi întotdeauna deficitari din punct de vedere al puterii morale şi al capacităţii de a-şi asuma responsabilităţi. Ei nu au fost învăţaţi să acţioneze motivaţi de principii şi raţiune; dorinţele lor au fost determinate de altcineva, iar mintea lor nu a fost stimulată pentru a se dezvolta şi întări prin exercitare. În îndrumarea şi educarea acestor copii, nu s-a ţinut cont de aspectele particulare, legate de constituţia lor fizică şi intelectuală, astfel încât capacităţile lor să poată fi dezvoltate şi evidenţiate în modul cel mai eficient, atunci când le vor fi necesare. Profesorii nu trebuie să se oprească aici, ci trebuie să acorde o atenţie specială trăsăturilor deficitare ale minţii copiilor, pentru ca, prin antrenare treptată, aceasta să se dezvolte pas cu pas şi intelectul lor să atingă performanţele corespunzătoare. – 3T 132 (1872)

 

Incapacitatea de a gândi pentru sine. – Există multe familii ale căror copii par a fi bine educaţi, atâta vreme cât sunt supravegheaţi şi supuşi unei  discipline severe; dar  în  momentul în care  sistemul care le-a impus un anumit set de reguli încetează să exercite o influenţă directă asupra lor, ei par incapabili de a gândi, de a acţiona sau de a lua decizii pe cont propriu. Aceşti copii au fost conduşi de o mână de fier prea mult timp – în acele situaţii în care ar fi fost spre binele lor să fie lăsaţi să-şi urmeze propriile decizii, nu li s-a permis să gândească şi să acţioneze pe cont propriu – prin urmare, ei nu au deloc încredere în ei înşişi şi nu sunt capabili de a acţiona pe baza propriei lor judecăţi şi de a avea propria lor opinie.

Când pleacă din casa părinţilor şi încep să acţioneze pe cont propriu, aceşti copii se lasă uşor influenţaţi de judecata altora care îi călăuzesc într-o direcţie greşită. Ei nu au un caracter statornic. Deoarece nu au fost lăsaţi să-şi folosească propria judecată pentru a se deprinde să ia decizii cât se poate de rapide şi eficiente, mintea lor nu s-a dezvoltat şi nu s-a fortificat în mod corespunzător. Ei au fost atât de multă vreme conduşi de părinţi, încât au ajuns să depindă întru totul de aceştia; părinţii sunt minte şi raţiune pentru ei. – 3T 132, 133 (1872)

 

Rezultatele disciplinei prin forţă şi teamă. – Acei părinţi şi profesori care se mândresc că deţin un control absolut asupra minţii şi dorinţelor copiilor cărora le poartă de grijă ar înceta să mai fie atât de satisfăcuţi dacă ar vedea viitorul acestor copii pe care îi disciplinează prin forţă şi teamă. Copiii educaţi astfel sunt aproape întru totul nepregătiţi să poarte responsabilităţile grele ale vieţii. Când încetează să fie sub influenţa părinţilor şi a profesorilor lor şi sunt nevoiţi să gândească şi să acţioneze pe cont propriu, este aproape sigur că vor lua decizii greşite şi vor ceda puterii ispitei. Aceşti copii nu au succes în viaţă, iar aceleaşi carenţe se vor manifesta şi în viaţa lor religioasă. – 3T 133, 134 (1872)

 

O disciplină care stimulează şi inspiră putere. – Dincolo de educaţia primită în cămin şi în şcoală, toţi oamenii sunt nevoiţi să suporte disciplina dură a vieţii. De aceea, fiecare copil şi fiecare tânăr trebuie să fie învăţat cât se poate de bine cum să întâmpine provocările vieţii cu înţelepciune. Este adevărat că Dumnezeu ne iubeşte, că El lucrează pentru realizarea fericirii noastre şi că, dacă Legea Sa este respectată în mod consecvent, noi nu vom cunoaşte niciodată suferinţa; dar nu este mai puţin  adevărat  că, în această  lume – ca rezultat al păcatului –, în viaţa fiecăruia, apar suferinţa, necazul şi poverile. Învăţându-i pe copii să suporte cu curaj necazurile şi poverile, noi le putem face un bine pentru tot restul vieţii lor. Deşi este necesar să le arătăm simpatie şi înţelegere, acestea nu trebuie să fie manifestate în aşa fel, încât să încurajeze compătimirea de sine. Ei au nevoie de o atitudine care să-i stimuleze şi să le inspire putere, nu să-i facă mai slabi. – Ed 295 (1903)

 

Reacţia faţă de regulile de fier. – Nu introduceţi un accent de duritate şi asprime în lucrarea de educare a tinerilor. Nu-i supuneţi pe tineri la regulamente rigide. Aceste porunci şi reguli de fier sunt cele care îi determină uneori pe tineri să simtă dorinţa şi chiar să facă tocmai lucrurile care le-au fost interzise. Când le adresaţi avertizări sau mustrări, procedaţi ca unii care dovedesc un interes deosebit faţă de ei. Faceţi-i să înţeleagă că aveţi o dorinţă fierbinte ca rapoartele înregistrate în cărţile cerului în dreptul numelui lor să fie alcătuite numai din fapte bune. – Lt 67, 1902. (MM 180)

 

Greutăţi dificil de purtat de către tineri. – Dacă vor renunţa la mândrie şi se vor consacra pe ei înşişi lui Dumnezeu, tinerii pot exercita o influenţă puternică; dar, în general, ei nu vor purta poverile altora. Fiecare trebuie să-şi poarte propria lui povară. Trăim într-un timp în care Dumnezeu pretinde o schimbare în această privinţă. El cere atât de la tineri, cât şi de la cei vârstnici să fie zeloşi şi să se pocăiască. Dacă vor persista în această stare de căldicei, El îi va vărsa din gura Lui. Martorul Credincios declară: „Ştiu faptele tale”. Tinere, faptele tale sunt cunoscute, indiferent dacă acestea sunt bune sau rele. Eşti tu bogat în fapte bune? Isus ţi Se adresează ca un sfătuitor: „Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doftorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii, şi să vezi” (Apocalipsa 3,18). – 1T 485 (1867)

 

Gânduri ce devin obiceiuri. – Noi avem nevoie de o conştientizare permanentă a puterii înălţătoare pe care o deţin gândurile curate. Singura noastră posibilitate de a fi în siguranţă este aceea de a cultiva un mod de gândire corect, deoarece omul este reflectarea gândurilor inimii sale (Proverbele 23,7 [KJV]).  Capacitatea stăpânirii de sine se dezvoltă prin exercitare.  Prin exerciţii repetate şi perseverente, ceea ce pare dificil la început devine uşor, până când gândirea şi acţiunea corectă devin obiceiuri. În virtutea propriei noastre alegeri, ne putem îndepărta de tot ce este ieftin, inferior şi ne putem ridica la un standard înalt; putem ajunge să fim respectaţi de oameni şi iubiţi de Dumnezeu. – MH 491 (1905)

 

Exemplele nefericite ale istoriei. – Caracterul lui Napoleon Bonaparte a fost într-o mare măsură influenţat de educaţia pe care a primit-o în copilărie. Educatori lipsiţi de înţelepciune i-au inspirat dorinţa de a cuceri, confecţionându-i armate în miniatură şi aşezându-l în fruntea lor drept comandant. Aceea a fost perioada în care s-au pus temeliile carierei sale sângeroase şi pline de războaie. Cât de diferită ar fi fost istoria vieţii sale, dacă acelaşi efort şi aceeaşi grijă ar fi fost investite cu scopul de a face din el un om bun.

Se spune că, în copilărie, scepticul Hume a avut o credinţă vie în Cuvântul lui Dumnezeu. Odată, pe când se afla într-un cerc de discuţii, i s-a încredinţat rolul de a prezenta argumente în favoarea necredinţei. El a studiat cu zel şi perseverenţă, iar mintea lui ascuţită s-a umplut de sofismele scepticismului. Nu după mult timp, a ajuns să creadă în acele învăţături înşelătoare şi întreaga sa viaţă de mai târziu a purtat amprenta întunecată a necredinţei. – ST, 11 octombrie 1910. (CG 196)

 

Influenţa lecturii.*  – Mulţi tineri sunt atraşi de cărţi. Ei citesc tot ce le cade în mână. Adresez un apel pentru părinţii unor asemenea copii, să coordoneze dorinţa lor de a citi. Nu îngăduiţi pe mesele voastre reviste şi ziare în care pot fi găsite poveşti de dragoste. Puneţi în locul acestora cărţi care îi vor ajuta pe tineri să aşeze la temelia caracterului lor un material de cea mai bună calitate – iubirea şi temerea de Dumnezeu şi cunoaşterea Domnului Hristos. Încurajaţi-vă copiii să acumuleze cunoştinţe de valoare, să permită ca binele să fie cel care ocupă şi conduce puterile sufletului lor. Limitaţi dorinţa lor de a citi cărţi care nu oferă o hrană sănătoasă pentru minte. Poate că banii cheltuiţi în librării nu par mulţi, dar se iroseşte atât de mult pentru cărţi care conţin o influenţă atât de mare spre rău şi oferă în schimb atât de puţin bine. – CT 133 (1913)

 

Mintea se va ridica la nivelul lucrurilor pe care le cercetează. – Nivelul de înţelegere urcă sau coboară în raport cu lucrurile care devin familiare minţii. Dacă toţi ar face din Biblie*  obiectul studiului lor, am avea un popor mult mai dezvoltat din punct de vedere intelectual, care ar gândi mai profund şi ar manifesta un grad de inteligenţă mai înalt decât se poate dobândi prin intermediul celor mai stăruitoare eforturi depuse în studierea exclusivă a ştiinţei şi istoriei lumii. Biblia îi conferă adevăratului cercetător o educaţie intelectuală avansată şi, prin contemplarea lucrurilor divine, însuşirile lui sunt îmbogăţite; eul este umilit, iar Dumnezeu este înălţat, împreună cu adevărul Său revelat. – RH, 21 august 1888. (FE 130)

 

Valoarea experienţei religioase personale. – Dumnezeu trebuie să fie obiectul cel mai înalt al gândurilor noastre. Meditaţia care are ca subiect persoana lui Dumnezeu şi rugăciunile adresate Lui înnobilează sufletul şi trezesc simţămintele. Neglijarea meditaţiei şi a rugăciunii va conduce în mod sigur la un declin al interesului religios. Apoi se va manifesta neglijenţa şi superficialitatea.

Religia nu este doar o simplă emoţie, un simţământ. Ea este un principiu ce se integrează în toate datoriile zilnice şi în toate afacerile vieţii. Nici o acţiune întreprinsă şi nici o afacere în care ne angajăm nu va putea exclude acest principiu. Pentru a trăi o viaţă religioasă curată şi necompromisă sunt necesare eforturi serioase şi perseverente.

Aceasta este ceea ce trebuie să realizăm noi înşine. Nimeni nu poate face lucrarea care ne revine nouă. Nimeni nu poate realiza în locul nostru ceea ce ni se cere să împlinim cu seriozitate şi teamă, în vederea mântuirii noastre. Domnul ne-a lăsat nouă această lucrare. – 2T 505, 506 (1870)

 

Tinerii au nevoie de disciplina care se obţine prin munca fizică. – Acum, ca şi în zilele lui Israel, fiecare tânăr trebuie să fie instruit, astfel încât să poată îndeplini datoriile practice ale vieţii. Fiecare trebuie să înveţe o meserie prin care, dacă este necesar, să-şi poată câştiga existenţa. Acest lucru este esenţial nu doar pentru siguranţa în faţa vicisitudinilor vieţii, ci şi datorită influenţei pe care munca o are asupra dezvoltării fizice, intelectuale şi morale. Chiar dacă este sigur că nu va fi nevoit niciodată să practice o meserie pentru a se întreţine, omul trebuie totuşi să fie învăţat să muncească. Fără exerciţiu fizic, nimeni nu poate avea o constituţie robustă şi o sănătate bună; iar disciplina care se obţine prin munca bine organizată nu este cu nimic mai puţin importantă pentru dezvoltarea unei minţi active şi puternice şi a unui caracter nobil. – PP 601 (1890)

 

Inutilitatea este un păcat. – Ideea că necunoaşterea unei meserii este o caracteristică distinctivă a adevăraţilor domni şi doamne din înalta societate este contrară planului lui Dumnezeu în crearea omului. Inutilitatea este un păcat, iar incapacitatea de a îndeplini datorii obişnuite, legate de viaţa de zi cu zi, este rezultatul unei lipse de înţelepciune, care va oferi din plin ocazia unor regrete amare în ziua de apoi.  – ST, 29 iunie 1882. (FE 75)

 

Îndeplinirea îndatoririlor gospodăreşti. – Educaţia şcolară din perioada copilăriei şi a tinereţii trebuie asociată cu instruirea în domeniul lucrurilor practice. Copiii trebuie obişnuiţi să-şi aibă partea lor în îndeplinirea datoriilor gospodăreşti. Ei trebuie instruiţi pentru a şti cum să-şi ajute tatăl şi mama prin micile lucrări pe care le pot face. Este necesar ca mintea lor să fie stimulată să gândească şi memoria lor să fie exersată prin reţinerea sarcinilor încredinţate şi prin formarea obiceiului de a se face utili, realizând anumite lucruri practice, potrivite vârstei lor. Dacă beneficiază de o educaţie corectă în cămin, copiii nu vor hoinări pe străzi, primind o instruire la voia întâmplării, aşa cum se întâmplă cu mulţi dintre ei. Părinţii care îşi iubesc copiii într-un mod înţelept nu le vor îngădui să deprindă obiceiul leneviei şi să rămână ignoranţi în domeniul datoriilor casnice. – CT 149 (1913)

 

Ce trebuie să cunoască fiecare femeie? – Multe doamne considerate a fi educate, care au absolvit instituţii de învăţământ cu diplome de onoare, sunt ruşinos de ignorante în privinţa datoriilor practice ale vieţii. Ele sunt complet lipsite de deprinderile necesare întreţinerii corespunzătoare unei familii, lucru esenţial pentru fericirea căminului lor. Deşi vorbesc despre drepturile şi emanciparea femeii în sfere sociale înalte, ele însele se află mult sub nivelul statutului legitim al unei femei obişnuite.

Dreptul fiecărei fiice a Evei este acela de a-şi cunoaşte toate datoriile ce îi revin în întreţinerea gospodăriei şi de a fi învăţată să le aducă la îndeplinire. Fiecare tânără trebuie să fie educată în aşa fel încât, atunci când este chemată să ocupe poziţia de soţie şi mamă, să fie capabilă de a-şi îndeplini atribuţiile asemenea unei regine în regatul ei. Ea trebuie să fie pe deplin competentă pentru a-şi educa şi instrui propriii copii…

Este dreptul ei de a înţelege funcţionarea organismului omenesc, regulile de igienă, principiile privitoare la dietă şi îmbrăcăminte, muncă şi recreaţie şi nenumărate alte aspecte legate de bunăstarea căminului ei. Este dreptul ei de a dobândi cunoaşterea celor mai bune metode de tratare a bolilor, pentru a-şi putea îngriji copiii atunci când aceştia se îmbolnăvesc, în loc de a-şi lăsa preţioasele comori pe mâinile unor surori medicale sau medici necunoscuţi. – ST, 29 iunie 1882. (FE 75)

 

Femeile care au neglijat educarea minţii. – Majoritatea femeilor care pretind că sunt religioase neglijează educarea minţii. Însuşirile lor intelectuale sunt necultivate şi lăsate la voia întâmplării. Aceasta este o mare greşeală. Multe dintre aceste femei par a nu deţine nici o capacitate intelectuală. Deoarece nu şi-au educat mintea, pentru a o învăţa să gândească, şi deoarece nici măcar nu au încercat să o facă, ele se consideră incapabile de a realiza un efort intelectual susţinut. Creşterea în har presupune meditaţie şi rugăciune.

Motivul pentru care nu există mai multă stabilitate în atitudinea femeilor este tocmai faptul că ele beneficiază de o cultivare prea restrânsă a intelectului şi de o preocupare prea mică pentru gândire. Deoarece mintea lor se complace într-o stare de inactivitate, ele se bazează pe alţii, aşteptând ca aceştia să facă efortul de a gândi şi de a face planuri în locul lor şi astfel ajung din ce în ce mai lipsite de eficienţă. Unele dintre ele au nevoie de o disciplinare a minţii. Ele trebuie să facă eforturi serioase pentru a reuşi să gândească. Dacă vor continua să depindă de altcineva, care să gândească pentru ele şi să le rezolve problemele, incapacitatea lor de a reţine informaţiile şi de a cântări posibilităţile viitorului va deveni din ce în ce mai pronunţată. Fiecare trebuie să depună un efort personal, pentru a-şi educa şi folosi mintea. – 2T 187, 188 (1868)

Îmbrăcămintea femeii constituie un indiciu al dezvoltării intelectuale. – Îmbrăcămintea este o reflectare a minţii şi inimii. Ceea ce este expus în exterior constituie un indiciu cu privire la ceea ce se află în interior. Împodobirea excesivă nu necesită o minte şi un intelect cultivat. Faptul că sunt capabile să expună atât de multe obiecte vestimentare inutile dovedeşte că ele nu pot avea timp pentru a-şi cultiva trăsăturile intelectuale şi pentru a acumula în mintea lor cunoştinţe folositoare. – MS 76, 1900

 

Nevoia de curăţie în gânduri şi acţiune. – Vă avertizez cu privire la necesitatea curăţiei în fiecare gând, în fiecare cuvânt şi în fiecare acţiune. Noi avem o responsabilitate personală înaintea lui Dumnezeu şi o lucrarea individuală, pe care nimeni nu o poate realiza în locul nostru. Exemplul nostru, învăţăturile şi eforturile personale au darul de a realiza o lume mai bună. Deşi este necesar să manifestăm un comportament sociabil, acesta nu trebuie cultivat doar de dragul unei companii plăcute, ci cu un scop bine definit. Există suflete care au nevoie să fie salvate. – RH, 10 noiembrie 1885. (Ev 495)

 

Masturbarea degradează mintea.*  – Unii copii încep să practice masturbarea încă de timpuriu; şi, pe măsură ce cresc, cresc şi pasiunile lor păcătoase şi se întăresc o dată cu ei. Mintea lor nu-şi găseşte odihna. Fetele caută compania băieţilor, iar băieţii pe aceea a fetelor. Comportamentul lor este lipsit de reţinere şi de modestie. Ei sunt îndrăzneţi, fără respect şi îşi permit libertăţi indecente. Obiceiul masturbării le-a degradat mintea şi le-a întinat sufletele. Gândurile murdare, lecturile depravate, poveştile de dragoste şi cărţile imorale stimulează imaginaţia lor şi se potrivesc cu gândirea lor degradată.

Acestor copii nu le place să muncească şi, dacă sunt puşi la treabă, se plâng de diferite boli; îi doare spatele sau au migrene. Oare cauzele sunt justificate? Sunt ei bolnavi datorită muncii? Nu, nu! Cu toate acestea, părinţii sunt îngăduitori faţă de scuzele acestor copii şi îi scutesc de muncă şi responsabilitate. Acesta este cel mai mare rău pe care l-ar putea face pentru ei, deoarece astfel îndepărtează aproape orice barieră care îl împiedică pe Satana să aibă acces la mintea lor slabă. O muncă folositoare constituie, într-o mare măsură, un mijloc de apărare în faţa stăpânirii necruţătoare a lui Satana asupra lor. – 2T 481 (1870)

 

Tinerii îşi vor folosi energiile. – În bisericile noastre sunt necesare talente tinere dezvoltate şi bine organizate. Într-un fel sau altul, tinerii îşi vor folosi energiile nestăvilite pe care le au. Dacă aceste energii nu sunt orientate într-o direcţie bună, ele vor fi investite într-un mod care le va afecta negativ spiritualitatea şi se vor dovedi un mijloc de influenţare spre rău a acelora cu care se asociază. – GW 211 (1915)

 

Tinerii au nevoie de activitate. – Tinerii manifestă o dorinţă naturală după activitate şi, dacă la încheierea programului de cursuri din sălile de clasă, nu găsesc un obiectiv legitim în care să-şi investească energiile reprimate, devin nerăbdători şi greu de stăpânit, fiind astfel determinaţi să se angajeze în sporturi neprincipiale, care aduc dezonoare asupra multor şcoli şi colegii şi care îi antrenează în manifestări excesive şi imorale. Mulţi tineri, care pleacă de acasă având un caracter curat, sunt corupţi prin influenţa tovărăşiilor de la şcoală. – ST, 29 iunie 1882. (FE 72)

 

Receptivitatea la îndemnuri. – Nici o activitate recreativă în sine nu se va dovedi o binecuvântare atât de mare pentru copii şi tineri, cum sunt acelea care îi fac să fie folositori altora. Prin firea lor, tinerii sunt entuziaşti, uşor influenţabili şi deosebit de receptivi faţă de orice îndemn. De aceea, când planifică activităţi legate de cultivarea plantelor, este bine ca profesorii să caute să trezească interesul elevilor pentru înfrumuseţarea grădinilor şi a sălilor de clasă ce aparţin şcolii. Beneficiul rezultat va fi dublu. În primul rând, copiii vor fi mai puţin tentaţi să distrugă ce s-au străduit să înfrumuseţeze. În al doilea rând, prin asemenea îndeletnicire, vor cultiva un gust rafinat, dragostea pentru ordine şi obiceiul de a îngriji locul în care se află; iar dezvoltarea spiritului de echipă şi de colaborare se va dovedi o binecuvântare pentru tot restul vieţii. – Ed 212, 213 (1903)

 

Tinerii nu reuşesc uneori să Îl înţeleagă pe Dumnezeu ca pe un părinte iubitor. – Majoritatea tinerilor se comportă ca şi când ceasurile preţioase ale încercării, aflate chiar înainte de încheierea harului, ar fi o mare vacanţă şi ca şi cum singurul scop al existenţei lor în această lume ar fi distracţia şi satisfacerea sinelui într-o petrecere fără sfârşit. Satana depune eforturi deosebite şi neîncetate, pentru a-i ajuta să se simtă fericiţi în distracţii lumeşti şi în acelaşi timp să se îndreptăţească în ce fac, argumentând că aceste distracţii sunt inofensive, inocente şi chiar importante pentru sănătate. Unii medici au lăsat să se creadă că spiritualitatea şi consacrarea faţă de Dumnezeu sunt dăunătoare sănătăţii. Această idee se potriveşte foarte bine intereselor vrăjmaşului sufletelor. – 1T 501 (1867)

 

O imaginaţie bolnavă care Îl reprezintă greşit pe Dumnezeu. – Există unele persoane cu o imaginaţie bolnavă, care nu reprezintă în mod corect religia lui Hristos; asemenea oameni nu cunosc adevărata religie a Bibliei. Unii îşi torturează sufletele toată viaţa, deplângându-şi propriile păcate; tot ce cunosc este un Dumnezeu justiţiar supărat. Ei nu reuşesc să-L înţeleagă pe Hristos şi puterea răscumpărătoare prin meritele sângelui Său. Prin urmare, le lipseşte credinţa. În general, creştinii din această categorie nu au mintea bine echilibrată.

Datorită bolilor care le-au fost transmise ereditar şi datorită unei educaţii deficitare în tinereţe, ei şi-au format obiceiuri greşite, care le afectează organismul şi creierul, provocându-le slăbirea laturii morale şi făcându-i incapabili de a gândi şi de a acţiona în mod raţional, în anumite situaţii. Mintea lor este dezechilibrată. Religiozitatea şi neprihănirea nu au un efect distructiv asupra sănătăţii, ci dimpotrivă, aduc sănătate trupului şi putere sufletului. – 1T 501, 502 (1867)

 

Nevoia stăpânirii gândurilor. – Acţionaţi întotdeauna conduşi de principii şi nu vă lăsaţi în voia impulsurilor. Temperaţi-vă tendinţele impulsive prin cultivarea umilinţei şi a amabilităţii. Nu vă permiteţi nici un gest trivial şi uşuratic. Nu îngăduiţi cuvinte de critică pe buzele voastre. Nici măcar gândurile nu trebuie lăsate să rătăcească la voia întâmplării. Ele trebuie să fie luate în stăpânire şi subordonate ascultării de Hristos. Îndreptaţi-vă gândurile asupra lucrurilor sfinte şi astfel, prin harul lui Hristos, ele vor deveni curate şi valoroase. – MH 491 (1905)

 

Evitarea sentimentalismului. – Vă aflaţi în perioada studenţiei; faceţi ca mintea voastră să fie preocupată în mod perseverent de subiectele spirituale. Îndepărtaţi orice sentimentalism din viaţa voastră. Dedicaţi-vă unei autoeducaţii vigilente şi exercitaţi stăpânirea de sine. Acum este perioada de formare a caracterului; nu vă lăsaţi atraşi de nimic din ceea ce ar putea fi considerat josnic sau lipsit de importanţă şi care vă poate distrage de la interesele voastre cele mai înalte şi mai sfinte şi vă poate diminua eficienţa în pregătirea pentru realizarea lucrării pe care v-a încredinţat-o Dumnezeu.

Cultivaţi simplitatea în toate acţiunile pe care le întreprindeţi, dar ţintiţi spre un standard înalt al dezvoltării armonioase a capacităţilor voastre intelectuale. Fiţi hotărâţi să vă corectaţi orice greşeală. Înclinaţiile ereditare pot fi învinse – prin harul lui Hristos, izbucnirile violente şi nestăpânite ale temperamentului pot fi schimbate într-o asemenea măsură, încât asemenea manifestări să fie biruite în totalitate. Fiecare dintre noi trebuie să înţeleagă faptul că se află în atelierul de prelucrare al lui Dumnezeu. – Lt 23, 1893

 

Atitudinea faţă de sfaturi. – Tinerii nu trebuie lăsaţi să gândească şi să acţioneze în mod independent de judecata părinţilor şi a profesorilor lor. Copiii au nevoie să fie învăţaţi să respecte experienţa părinţilor şi a profesorilor şi să se lase călăuziţi de aceştia. Ei trebuie să fie educaţi în aşa fel, încât gândirea lor să se afle în armonie cu gândirea părinţilor şi a profesorilor şi ajutaţi să înţeleagă faptul că se cuvine să asculte sfaturile lor. Ca rezultat, atunci când se vor desprinde de mâna călăuzitoare a părinţilor şi a profesorilor, caracterele lor nu vor fi asemenea unor trestii bătute de vânt. – 3T 133 (1872)

 

Cea mai înaltă educaţie. – Domnul doreşte  să obţinem cea mai înaltă educaţie şcolară posibilă, având ţinta de a împărtăşi altora cunoştinţele noastre. Nimeni nu poate şti unde şi când ar putea fi chemat să lucreze şi să dea mărturie pentru Dumnezeu. Numai Tatăl nostru ceresc ştie ce poate face din oameni. În faţa noastră, se află posibilităţi pe care credinţa noastră limitată nu le întrezăreşte. Mintea noastră trebuie să fie educată în aşa fel, încât, dacă este necesar, să putem prezenta adevărurile Sale înaintea celor mai înalte autorităţi pământeşti într-o asemenea manieră, încât Numele Lui să fie glorificat. Noi nu trebuie să îngăduim să ne scape nici o ocazie de a obţine calificative intelectuale distinse cu scopul de a lucra pentru Dumnezeu. – COL 333, 334 (1900)

 

Continua activitate a minţii. – Mintea se află într-o continuă activitate. Ea este receptivă la orice fel de sugestii, bune sau rele. Gândurile şi impresiile întipărite în mintea copiilor sunt asemenea chipurilor omeneşti ce se fixează pe placa fotografică a artistului; indiferent dacă aceste impresii sunt lumeşti sau morale şi religioase, ele vor fi aproape imposibil de şters.

Când copiii încep să gândească, mintea lor este mai receptivă decât în oricare altă perioadă şi de aceea primele lecţii pe care le primesc sunt de o importanţă deosebită. Aceste lecţii au o influenţă puternică în formarea caracterului. Dacă amprenta pe care o lasă este corectă şi dacă, o dată cu trecerea anilor, sunt urmate cu răbdare şi perseverenţă, destinul pământesc şi veşnic al copiilor va fi orientat spre bine. Cuvântul Domnului spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi când va îmbătrâni nu se va abate de la ea” (Proverbele 22,6). – SpTEd 71, c1897. (CT 143)

 

Tinereţea, un timp al posibilităţilor. – Inimile tinerilor sunt ca ceara uşor modelabilă, iar voi le puteţi călăuzi în aşa fel, încât să admire caracterul creştin; dar nu vor trece mulţi ani până când ceara ar putea să devină granit. – RH, 21 februarie 1878. (FE 51)

 

Tinerii sunt cei care manifestă sentimentele cele mai entuziaste, au memoria cea mai receptivă şi inima cea mai deschisă pentru influenţa divină; iar perioada tinereţii este aceea în care capacităţile fizice şi intelectuale trebuie investite în vederea celor mai mari realizări posibile, atât pentru viaţa aceasta, cât şi pentru aceea care va urma. – YI, 25 octombrie 1894. (SD 78)

 

ELLEN  G.  WHITE

 

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>