Cuvinte de suflet

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Reflecțiile mele

Featuring Top 6/11 of Reflecțiile mele

citește

Orlando di Lasso

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Citat favorit

Cei ale căror minţi şi trupuri sunt bolnave trebuie să contemple în Hristos pe Cel care vindecă. „Pentru că Eu trăiesc”, spune El, „şi voi veţi trăi.” (Ioan 14, 19.) Aceasta este viaţa pe care trebuie să o înfăţişăm celor bolnavi, spunându-le că, dacă au credinţă în Hristos ca vindecător, dacă vor conlucra cu El, ascultând de legile sănătăţii şi străduindu-se să-şi desăvârşească sfinţenia în teamă de El, Domnul le va atribui viaţa Sa. Când le prezentăm pe Hristos în acest fel, noi oferim o putere, o tărie valoroasă; căci ea vine de sus. Aceasta este adevărata ştiinţă a vindecării trupului şi sufletului. {DV 243.4}

Înregistrările mele

Vlad Ardeiaș

Conferinta 'Pornografia

Virgiliu Gheorghe – conferința despre pornografie

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Efectele MassMedia

Erotismul, pornografia -efectele asupra vieții umane

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Pornografia

Cantitatea excesivă de dopamină şi noradrenalină produse de suprastimularea sexuală sau de masturbare atrage după sine acţiunea enzimei monoamina oxidaza (MAO), care reduce dopamina şi noradrenalina, convertindu-le prin deaminare în DOPAL şi DOPEGAL. Astfel ştie creierul să se protejeze în faţa excesului acestor neurotransmiţători. Din păcate, însă, aceşti doi metaboliţi ai neurotransmiţătorilor amintiţi, DOPAL şi DOPEGAL, sunt extrem de toxici pentru celula nervoasă. Cercetarile din ultimii 15 ani au demonstrat că aceste două neurotoxine joacă un rol esenţial în apariţia Parkinsonului, a bolii Alzheimer, a leziunilor corticale, a afecţiunilor cognitive. Produc, de asemenea, tulburări de dezvoltare mai ales la nivelul sistemului nervos şi o îmbătrânire prematură.

Pregătirea pentru sfârșit…

„Vestea, pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim, este că Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întuneric. Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos ne curăţă de orice păcat.” 1 Ioan 1:5-7

„Profeţiile pe care marele EU SUNT le-a dat în Cuvântul Lui, unind verigă cu verigă în lanţul evenimentelor, de la veşnicia trecută la veşnicia viitoare, ne spun unde ne găsim astăzi în desfăşurarea veacurilor şi ce se poate aştepta în timpul care vine. Tot ce a prevestit profeţia că se va împlini, până în prezent a fost înregistrat pe paginile istoriei şi putem fi siguri că tot ce trebuie să vină se va împlini întocmai.”

„Astăzi lumea este nebună. Bărbaţii şi femeile sunt cuprinşi de o nebunie ce îi grăbeşte către pierzarea lor veşnică. Orice fel de îngăduinţă predomină, iar oamenii sunt atât de înnebuniţi de viciu, încât nu vor să asculte avertizările sau apelurile.

Domnul le spune locuitorilor pământului: „Alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi.” Toţi îşi hotărăsc acum destinul veşnic. Oamenii trebuie să fie treziţi pentru a realiza cît de solemn este timpul şi cât de aproape este ziua cînd harul pentru omenire se va sfârşi. Dumnezeu nu dă nici unui om o solie că mai sunt cinci ani, zece ani sau douăzeci şi se va închide istoria acestui pământ. El nu vrea să dea nimănui vreo scuză pentru întârzierea lucrării de pregătire în vederea venirii Lui. Nu vrea ca cineva să spună ca robul necredincios: „Domnul meu întârzie să vină;” deoarece acest lucru duce la neglijarea ocaziilor şi privilegiilor date pentru ziua aceea măreaţă. Oricine pretinde a fi slujitorul lui Dumnezeu este chemat să lucreze în slujba Lui ca şi când fiecare zi ar fi ultima…

Vorbiţi despre arătarea, în curând, a Fiului omului pe norii cerului, cu putere şi slavă mare. Nu amânaţi ziua aceea…

Iată o povară grea care ar trebui să fie dusă de fiecare. Sunt păcatele mele iertate? A îndepărtat Hristos, Purtătorul de poveri, vina mea? Am eu o inimă curată, purificată de neprihănirea lui Isus Hristos? Vai de sufletul care nu-şi caută refugiul în Hristos. Vai de toţi cei care îşi abat în vreun fel mintea de la lucrare şi fac ca vreun suflet să fie mai puţin vigilent acum…

Lucrarea măreaţă, de la care mintea n-ar trebui să ne fie sustrasă, este considerarea poziţiei noastre personale în ochii lui Dumnezeu. Se află picioarele noastre pe Stânca veacurilor? Ne ascundem noi în singurul Refugiu care există? Furtuna vine cu o furie necruţătoare. Suntem noi pregătiţi s-o întâmpinăm? Suntem una cu Hristos, după cum El este una cu Tatăl? Suntem moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos?…

Caracterul lui Hristos trebuie să fie caracterul nostru. Trebuie să fim transformaţi prin înnoirea minţii noastre. Aici este unica noastră siguranţă. Nimic nu poate separa un creştin viu de Dumnezeu.”

„Dacă adventiştii, după marea dezamăgire din anul 1844, ar fi ţinut cu tărie la credinţa lor şi ar fi mers uniţi pe calea deschisă de providenţa lui Dumnezeu, primind solia îngerului al treilea şi proclamând-o lumii în puterea Duhului Sfânt, Domnul ar fi lucrat cu putere cu eforturile lor, lucrarea ar fi fost încheiată şi Hristos ar fi venit să-şi primească poporul pentru a fi răsplătit.”

„Ce ar trebui să spun ca să trezesc rămăşiţa poporului lui Dumnezeu?… Îi avertizez pe toţi cei care mărturisesc Numele lui Hristos să se examineze îndeaproape şi să-şi mărturisească pe deplin şi amănunţit toate greşelile, ca să poată merge înainte la judecată şi ca îngerul raportor să poată scrie „iertat” în dreptul numelui lor. Fratele meu, sora mea, dacă aceste clipe preţioase de har nu sunt îmbunătăţite, nu vei avea nici o scuză. Dacă nu faci nici un efort deosebit să te trezeşti, dacă nu vei manifesta zel în pocăinţă, aceste momente de aur vor trece în curând, iar tu vei fi cântărit în balanţă şi găsit prea uşor.

Examinează-ţi amănunţit inima ca în lumina veşniciei. Nu ascunde nimic pentru a nu fi examinat. Cercetează, o, cercetează ca pentru viaţa ta! Condamnă-te singur, judecă-te pe tine însuţi şi apoi, prin credinţă, cere ca sângele curăţitor al Domnului Hristos să îndepărteze orice pată din caracterul tău creştin. Nu te măguli şi nu te scuza. Lucrează în mod sincer pentru propriul tău suflet. Apoi, când te vezi păcătos, cazi zdrobit la piciorul crucii. Isus te va primi, stricat cu totul aşa cum eşti, te va spăla în sângele Lui, te va curăţi de orice stricăciune, şi te va face corespunzător pentru societatea îngerilor sfinţi, în cerul pur şi armonios. Acolo nu există nici un fel de conflict sau disonanţă. Totul este numai sănătate, fericire şi bucurie.”

„Să presupunem că astăzi Domnul ar apărea pe norii cerului… Cine ar fi gata să Îl întâlnească? Să presupunem că vom fi luaţi în împărăţia cerului chiar aşa cum suntem. Cine ar fi pregătit să se unească cu sfinţii lui Dumnezeu, să trăiască în armonie cu familia regală, cu copii Împăratului ceresc? Ce pregătire ai făcut tu pentru judecată? Te-ai împăcat cu Dumnezeu? Eşti împreună lucrător cu El? Cauţi să-i ajuţi pe cei din jurul tău, pe cei din casa ta, pe vecinii tăi, pe cei cu care vii în legătură şi care nu păzesc poruncile lui Dumnezeu?… Ne pregătim să îl întâlnim pe Împărat?…

Dacă ar fi posibil să fim acceptaţi în cer aşa cum suntem, câţi dintre noi ar fi în stare să-L privească pe Dumnezeu? Câţi dintre noi sunt îmbrăcaţi cu haina de nuntă? Câţi dintre noi sunt fără pată sau zbârcitură sau altceva de genul acesta? Câţi dintre noi sunt vrednici să primească cununa vieţii? … Nu poziţia îl face pe om. Hristos întruchipat înăuntru este ceea ce-l face pe om vrednic de a primi cununa vieţii, care nu se trece.

„Este nevoie de disciplină a spiritului, curăţie a inimii şi a gândurilor. Acestea au valoare mai mare decât talent strălucitor, tact sau cunoştinţă. O minte obişnuită, educată să asculte de un „Aşa zice Domnul,” este calificată pentru lucrarea lui Dumnezeu mai bine decât cei care au capacităţi, dar nu le folosesc corect… Oamenii se pot mândri cu cunoştinţele lor în lucruri lumeşti, dar dacă nu au o cunoaştere a adevăratului Dumnezeu, a lui Hristos – Calea, Adevărul şi Viaţa – sunt ignoranţi în mod deplorabil şi cunoştinţa lor piere odată cu ei. Cunoştinţa lumii este putere, dar cunoaşterea Cuvântului, care are influenţă transformatoare asupra minţii omeneşti, este nemuritoare.”

„Dacă vrem să progresăm în viaţa divină, trebuie să petrecem mult timp în rugăciune. Cât de mult ne rugam când solia adevărului a fost vestită pentru prima oară! Cât de adesea era auzit glasul mijlocirii în cămăruţă, în grajd, în livadă sau în pădure! Adesea, doi sau trei petreceam împreună ore în rugăciune fierbinte, bizându-ne pe făgăduinţe. De multe ori se auzea plânsul, apoi glasul recunoştinţei şi apoi cântarea de laudă. Acum ziua Domnului este mai aproape decât atunci când am crezut, iar noi ar trebui să fim mai stăruitori, mai zeloşi, mai înflăcăraţi decât în acele prime zile. Pericolele sunt mai mari pentru noi acum decât atunci.”

„Nimeni din cei care mărturisesc a fi evlavioşi să nu privească cu indiferenţă sănătatea corpului şi să nu se măgulească cu ideea că necumpătarea nu este păcat şi că nu va afecta spiritualitatea. Între natura fizică şi cea morală există o relaţie strânsă. Standardul moralităţii este înălţat sau degradat de obiceiurile fizice. Mâncatul peste măsură, chiar din alimentele cele mai bune, va produce o stare nesănătoasă a simţămintelor morale. Iar dacă mâncarea nu este sănătoasă, efectele vor fi şi mai dăunătoare. Orice obicei care nu promovează o activitate sănătoasă a organismului, degradează facultăţile mai înalte şi mai nobile… Îngăduirea apetitului întăreşte înclinaţiile animalice care vor influenţa capacităţile intelectuale şi spirituale.”

„Dacă Adventiştii de Ziua a Şaptea ar practica ceea ce mărturisesc a crede şi dacă ar fi reformatori sanitari sinceri, ei ar fi cu adevărat o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni. Ei ar arăta un zel mult mai mare pentru salvarea celor care nu cunosc adevărul.

Reforme mai mari ar trebui să fie văzute în mijlocul poporului care pretinde a-L aştepta pe Hristos să apară în curând. Reforma sanitară trebuie să facă în mijlocul poporului nostru o lucrare pe care încă nu a făcut-o. Sunt cei care trebuie treziţi cu privire la primejdia consumului de carne. Ei încă mai consumă carne periclitându-şi astfel sănătatea fizică, mintală şi spirituală. Cei care sunt acum convertiţi doar pe jumătate cu privire la chestiunea consumului de carne, vor ieşi din poporul lui Dumnezeu şi nu vor mai merge împreună cu el.”

„Domnul Hristos aşteaptă cu dorinţă arzătoare să Se manifeste în biserica Lui. Când caracterul Mântuitorului va fi reprodus în mod desăvârşit în poporul Lui, El va veni să-i ia la Sine. Este privilegiul fiecărui creştin ca, nu doar să aştepte, dar să şi grăbească venirea Domnului nostru. Dacă toţi cei care-I mărturisesc Numele ar aduce roade spre slava Lui, cât de repede ar fi semănată lumea cu sămânţa Evangheliei! Ultimul mare seceriş ar fi copt repede şi Hristos ar veni.”

„Orice doctrină va fi clătinată. Tot ce poate fi clătinat va fi clătinat, şi va rămâne numai ceea ce nu poate fi clătinat. Satana face eforturi disperate pentru a atrage sufletele sub steagul său, şi toţi cei care vor ceda în faţa amăgirilor lui vor purta războiul împotriva slujitorilor Prinţului Emanuel. Vegherea şi rugăciunea trebuie să fie armele noastre de apărare în aceste zile de încercare.”

„Trăim într-un veac de mare lumină; dar o mare parte din aşa-zisa lumină deschide calea pentru înţelepciunea şi vicleşugurile lui Satana. Multe lucruri vor fi prezentate cu înfăţisare de adevăr, dar ele trebuie cercetate îndeaproape cu multă rugăciune; căci se poate ca ele să fie mijloace amăgitoare ale vrăjmaşului. Adesea calea rătăcirii pare a fi foarte aproape de calea adevărului. Anevoie poate fi deosebită de calea ce duce la sfinţenie şi la cer. Însă mintea luminată de Duhul Sfânt poate să-şi dea seama când se abate de la calea cea dreaptă. După o vreme, cele două căi se arată a fi cu totul deosebite.”

„Filozofia omenească a încercat să cerceteze şi să explice taine care nu vor fi descoperite niciodată în veacurile veşnice. Dacă oamenii ar cerceta şi ar înţelege ceea ce Dumnezeu a făcut cunoscut despre Sine şi despre planurile Lui, ar câştiga o astfel de viziune despre slava, maiestatea şi puterea lui Iehova, încât şi-ar da seama de propria lor nimicnicie şi ar fi mulţumiţi cu ceea ce le-a fost descoperit.

Capodopera amăgirilor lui Satana este să ţină mintea oamenilor în cercetarea şi emiterea de ipoteze cu privire la lucrurile pe care Dumnezeu nu le-a descoperit şi pe care nu intenţionează ca noi să le înţelegem. Din cauza aceasta şi-a pierdut Lucifer locul din ceruri. El a ajuns nemulţumit din cauză că nu i-au fost încredinţate planurile ascunse ale lui Dumnezeu şi a dispreţuit ceea ce i-a fost descoperit cu privire la propria-i lucrare în poziţia înaltă încredinţată lui. Trezind aceeaşi nemulţumire şi în ceilalţi îngeri. I-a dus la cădere. Acum caută să inspire minţile oamenilor cu acelaşi spirit şi să-i facă să dispreţuiască poruncile directe ale lui Dumnezeu.”

„Când timpul de încercare va veni, se vor vedea cei care au făcut din Cuvântul lui Dumnezeu regula lor de viaţă… Să se aprindă focul persecuţiei şi cei cu inima împărţită şi făţarnici vor şovăi şi vor părăsi credinţa, dar creştinul adevărat va sta tare ca o stâncă, credinţa lui va fi mai puternică şi speranţa lui mai strălucitoare decât în zilele de prosperitate.”

„Ori de câte ori a primit putere seculară, biserica a folosit-o pentru a-i pedepsi pe cei care nu se conformau doctrinelor ei. Bisericile protestante care au călcat pe urmele Romei, unindu-se cu puteri lumeşti, au manifestat o dorinţă asemănătoare de a restrânge libertatea conştiinţei. Un exemplu de acest fel este îndelungata persecuţie a disidenţilor de către biserica anglicană. În timpul secolului al şaisprezecelea şi al şaptisprezecelea, mii de pastori neconformişti au fost forţaţi să fugă din bisericile lor. Mulţi, atât pastori cât şi laici, au fost amendaţi, închişi, torturaţi şi martirizaţi.”

„Toate comorile universului vor fi deschise spre stiudiu mântuiţilor lui Dumnezeu. Neîncătuşaţi de moarte, ei îşi iau zborul neobosit către lumile îndepărtate – lumi ce au fost mişcate de durere la vederea necazului oamenilor şi au tresăltat cu cântări de bucurie la vestea unui suflet salvat. Cu încântare de nedescris, copii pământului intră în bucuria şi înţelepciunea fiinţelor necăzute. Ei se împărtăşesc de comorile de cunoaştere şi pricepere, câştigate prin veacuri şi veacuri de contemplare a lucrărilor mâinilor lui Dumnezeu. Cu o viziune neumbrită, ei privesc slava creaţiunii: sori, stele şi sisteme ce, în ordinea rânduită lor, înconjoară tronul Dumnezeirii. Numele Creatorului este scris pe toate lucrurile, de la cele mai mici la cele mai mari şi în toate se manifestă bogăţiile puterii Lui.

Şi anii veşniciei, în desfăşurarea lor, vor aduce descoperiri mai bogate şi mai slăvite despre Dumnezeu şi despre Hrisots. Pe măsură ce creşte cunoştinta, creşte şi dragostea, respectul şi fericirea. Cu cât oamenii Îl vor cunoaşte mai mult pe Dumnezeu, cu atât va fi mai mare admiraţia lor pentru caracterul Lui. Când Isus deschide înaintea lor bogăţiile mânturii şi realizările uimitoare în lupta cea mare cu Satana, inimile celor mântuiţi sunt cuprinse de o devoţiune şi mai arzătoare. Cu o bucurie şi mai entuziastă, îşi ating harpele de aur şi atunci de zece mii de ori zece mii şi mii de mii de glasuri se unesc pentru a înălţa coruri puternice de laudă.

Şi pe toate făpturile care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: „A Celui ce şade pe scaunul de domnie şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!” Apoc. 5:13

Lupta cea mare a luat sfârşit. Nu mai există păcat şi păcătoşi. Întregul univers este curat. Un singur puls de armonie şi de bucurie străbate prin vasta creaţiune. De la Cel care a creat totul se revarsă viaţă, lumină şi fericire prin domeniile spaţiului nemărginit. De la atomul cel mai minuscul şi până la lumea cea mai mare, toate lucrurile, însufleţite şi neînsufleţite, în frumuseţea lor neumbrită şi în bucurie desăvârşită, declară că Dumnezeu este iubire.”

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>