Cuvinte de suflet

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Reflecțiile mele

Featuring Top 6/11 of Reflecțiile mele

citește

Orlando di Lasso

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Citat favorit

Cei ale căror minţi şi trupuri sunt bolnave trebuie să contemple în Hristos pe Cel care vindecă. „Pentru că Eu trăiesc”, spune El, „şi voi veţi trăi.” (Ioan 14, 19.) Aceasta este viaţa pe care trebuie să o înfăţişăm celor bolnavi, spunându-le că, dacă au credinţă în Hristos ca vindecător, dacă vor conlucra cu El, ascultând de legile sănătăţii şi străduindu-se să-şi desăvârşească sfinţenia în teamă de El, Domnul le va atribui viaţa Sa. Când le prezentăm pe Hristos în acest fel, noi oferim o putere, o tărie valoroasă; căci ea vine de sus. Aceasta este adevărata ştiinţă a vindecării trupului şi sufletului. {DV 243.4}

Înregistrările mele

Vlad Ardeiaș

Conferinta 'Pornografia

Virgiliu Gheorghe – conferința despre pornografie

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Efectele MassMedia

Erotismul, pornografia -efectele asupra vieții umane

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Pornografia

Experienţele realizate cu tomograful cu emisie de pozitroni demonstrează că pornografia acţionează prin aceleaşi mecanisme neurologice ca şi drogurile şi chiar asupra aceloraşi zone din creier. Spre exemplu, când este puternic activată Zona Ventrală Tegumentară (VTG) se eliberează în creier o mare cantitate de dopamină. Acesta ar fi principalul mecanism prin care materialele pornografice şi drogurile generează dependenţa.

Liniștea din mine – Nicoleta Svarlefus

nicoleta svarlefusAni buni din viaţa am fugit de singurătate, de acele clipe doar cu mine. Ori de câte ori se iveau ocazii de a sta singură, căutam repede pe cineva sau ceva să-mi ţină companie… Prezenţa mea nu era de ajuns. O căutam pe a altcuiva. Chemam mereu pe cineva să mă însoţească, să acopere ceva ce lipsea în mine, să umple un gol. Nu ştiam că acel cineva era atât de aproape şi-l căutam în afara mea. Căutam în lumea exterioară bucuria, binele, liniştea, siguranţa. Iar când rămâneam singură, mă cufundam în tristeţe şi-mi plângeam de milă.

Acum iubesc momentele de solitudine, în care mă pot cufunda în fiinţa mea, mă pot vedea mai uşor, îmi pot auzi inima şi îmi pot urma drumurile interioare…drumuri care uneori mă invită în suferinţă, o suferinţă care acum e plăcută şi nu patetică, binecuvântată şi nu respinsă. Alteori, drumurile din mine mă invita în bucurie, iubire, recunoştinţă şi celebrare…

Am învăţat să mă ascult, să mă primesc în viaţa mea, în fiecare moment oricum ar fi el. Am învăţat să mă iubesc şi să mă accept, chiar şi în momentele în care uit cine sunt şi mă trezesc sabotându-mă sau pierzându-mi încrederea şi entuziasmul. Am învăţat că totul e bine cu mine aşa cum este. Că nu e nimic în neregulă, niciodată, decât dacă eu aleg să văd astfel lucrurile.

Am învăţat să las liniştea să se aşeze în mine şi astfel nu mai am de ce să fug. Am înţeles că ori de câte ori căutam o cale de evadare din singurătate, căutam de fapt o cale să fug de mine, de gândurile mele, de agitaţia din capul meu.

Acum nu mai fug nicăieri. Şi oriunde merg, îmi simt prezenţa, înainte de a o simţi şi vedea pe a altora. Sunt recunoscătoare pentru fiecare moment de solitudine, îl primesc cu iubire şi mă bucur de el aşa cum este. Sunt recunoscătoare pentru fiecare moment de tăcere, în care mă aud, mă simt, Îl aud şi-L simt pe Dumnezeu.

Cât eşti dispus să mai “dormi”, să te prefaci că nu ştii ce simţi, ce vrei, ce daruri ai, cum să împărtăşeşti din cine eşti? Cât eşti dispus să mai amâni alegerile pe care inima ţi le tot arată? De cât timp crezi că ai nevoie pentru a da drumul suferinţei după care te ascunzi? Cât vrei să mai stai pe loc, privind înapoi, agăţându-te de ancorele solide pe care le-ai construit şi le-ai înfipt în trecut? De câte drame mai ai nevoie pentru a hrăni iluzia că “nu eşti destul de bun”? Cât mai eşti dispus să crezi în minciunile pe care ţi le-au spus alţii despre tine şi despre viaţă? Cât eşti dispus să te negi şi să acoperi adevărul interior? O zi, o lună, un an, o viaţă?

Opreşte-te o clipă, respiră profund şi întreabă-ţi inima care e următorul pas în acord cu binele tău cel mai înalt, cu misiunea ta divină pe care ţi-ai ales-o încă înainte de a veni aici. Ce şi pe cine ai putea să ierţi chiar acum? La ce judecăţi ai putea să renunţi? Care e partenerul alături de care poţi creşte cu adevărat, manifestându-te autentic? Ce ai putea crea, chiar acum? Care sunt experienţele care îţi dau putere? La ce ai putea să renunţi chiar acum, pentru a te elibera? Care este adevărul despre ce simţi, ce vrei, cine eşti?

Oricât ai aştepta, să vină cineva, să se întâmple ceva pentru a te vindeca şi a-ţi schimba viaţa, nu se va întâmpla niciodată. De fapt, tu eşti cel pe care-l aştepţi. Pentru a te găsi, nu e nevoie decât de o alegere. Când eşti dispus să-ţi deschizi şi să-ţi asculţi inima, un infinit univers de posibilităţi se va deschide pentru tine. Când eşti dispus să dai la o parte iluzia, un alt tu, întreg, complet şi perfect, va ieşi la lumină. În locul fricii va răsări iubirea.

Nicoleta Svarlefus

http://www.astrocafe.ro/blog/autocunoasterespiritualitate/linistea-din-mine/

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>