Cuvinte de suflet

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Reflecțiile mele

Featuring Top 6/11 of Reflecțiile mele

citește

Orlando di Lasso

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Citat favorit

Boala este uneori produsul imaginatiei si este adesea agravatã de aceasta. Multi care ar fi putut fi sãnãtosi numai dacã s-ar fi gândit la aceasta sunt invalizi pe viatã. Multi îsi închipuie cã fiecare expunere usoarã va produce boala, iar efectul cel rãu are loc pentru cã este asteptat. Multi mor de o boalã a cãrei cauzã este cu desãvârsire imaginarã. Curajul, speranta, credinta, simpatia, iubirea dau sãnãtate si prelungesc viata. O minte împãcatã, un spirit voios înseamnã sãnãtate pentru corp si tãrie pentru suflet. "O inimã veselã este un bun 1 leac" (Proverbe 17,22).

Înregistrările mele

Vlad Ardeiaș

Conferinta 'Pornografia

Virgiliu Gheorghe – conferința despre pornografie

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Efectele MassMedia

Erotismul, pornografia -efectele asupra vieții umane

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Pornografia

Pornografia este însă mult mai nocivă decât drogul pentru că produce nu numai dependenţă şi dereglări organice, ci şi grave deviaţii mentale. În numai câteva săptămâni, experimentele de laborator demonstrează că, prin vizionarea de filme pornografice, se pot modifica mentalităţi, atitudini şi comportamente învăţate de-a lungul întregii vieţi.

ideea morții sau gandește pozitiv ? – Marian Teletin

Am primit un mail de la un prieten, care m-a adus din nou cu picioarele pe pământ…

iată-l…

“Am repetat obsesiv ideea morții.  La sfârșitul zilei totul se termina. Nu ai la îndemână decât acest timp limitat. Și am facut-o cu intenția de a înțelege aceasta limitare obsedanta. Vine curând un sfârșit.  Un sfârșit al tău.  Întors la ceva inexistent. Ceva imaterial și lipsit de sens. La inexistenta în sine. Starea definiforie, finala, implacabila, de un absolut imbatabil. De fapt starea noastră existențială definita prin neexistenta. Ce înseamnă o viață de om pe lângă neexistenta universala. Neexistenta, este marele și disperatul nostru adevăr.  Ne mai imaginam câteodată, ca acesta mare de inexistenta, undeva punctiform, a izbucnit în existent. Pentru ceva timp. Limitat și acesta de teorii cosmogonice absurde, pentru ca după aceia, sa se revină la normalitate. Adică la nimic. Un Big Bang cu dimensiuni infime pe langa enormitatea de inexistent. O scintilatie la un secol o data.
Nu vreau sa fiu negativist,  demobilizator dat indubitabil ajungi la un astfel de sentiment al scufundării în deznădejde în inutil, în disperare. Cat poți sa te amăgești cu artificii efemere, ireale, anesteziante. Desigur ca se pot atinge performante și rezultatul poate sa fie mulțumitor și chiar euforic. Poți sa ajungi sa trăiești mult  mai mult pentru ca poți învață să trăiești din plin la o intensitate care sa-ti permită sa arzi cu flacara mare și sa fii mulțumit.  Sa fii mulțumit cu atât.
Dar vrei nu vrei, exista un sfârșit fatidic mai sigur decât orice pe lumea aceasta: Moartea! Moartea ta!
Dispariția fără urma în praful unui drum pe care abia ai reușit sa faci câțiva pași.  După aceia nimic!
Realizezi ce inseamna nimic?  Adică ceva ce ai mai fost înainte sa te naști.  Nimic!   De ce sa fii  ceva pentru asa de putin timp într-un imens nimic? Si pana la urma de ce sa suferi cand vei muri, adica cand vei deveni nimic, atata timp cat nu suferi pentru perioada de dinainte sa te nasti, cand tot nimic ai fost?

Hai sa judecam Cum stau de fapt lucrurile? Ce ne nemulțumește ? De unde ni se trage aceasta angoasa depresiva.  De ce nu putem accepta realitatea unei inexistente care de fapt reprezintă starea noastră de agregare nominala. De ce nu vrem sa acceptam ceva ce tine de definirea noastră,  de definirea universala. Echilibrul este finalul tuturor stărilor posibile. Orice sistem material ajunge intr- o stare de dezechilibru plecând ce la o stare de echilibru. Imagineaza-ti în ce perfect echilibru se afla niște acrobați înainte de a se cațere unul pe umerii celuilalt.  Dar cand o fac, nu pot sta așa în acest dezechilibru precar pentru mult timp. Vor  reveni curând la sol în acel echilibru stabil. În acea stare de energie minima, ce tine de poziția normala, De poziția definitorie. Așa e și cu viața noastră.  Seamănă cu anormalitatea unui grup de acrobați.  Ne dorim dezechilibrul. Avem nevoie de adrenalina exchibitiilor stresante.

Ne dorim aceasta licărire instantanee, aceasta infima conștientizare personala, aproape fără valoare, absurd de comprimata.
Evident ca am observat cu toții enorma viteza de scurgere a timpului, către linia de sosire, unde nu se mai întâmplă nimic. Dispariția, dezintegrarea, putrefacție undeva la 2 metrii sub pământ,  mâncați de viermi, îngropați sub un univers care continua sa trăiască absurd fără noi.

Desigur ca dorești cât mai mult sa tragi de timp și sa ajungi dacă se poate ultimul. Da ultimul!

Dar pana la urma tot ajungi. Este absolut cert.
Ai putea intreba: și atunci de ce am mai pierdut atâta timp cu lecțiile anterioare?  Ce sens au avut ele?
Trebuie sa revin la obsesia morții.  Acesta a fost învățătură de baza de pana acum. Sa ajungi sa te obsedeaze moartea pana acolo, încât sa încerci sa înțelegi ca nu trebuie sa gândești pozitiv. Aceasta mi se pare cea mai mare prostie. Sa te afli într-un dezastru și sa te faci ca nu- l vezi, abordand  lozinca “gândește pozitiv!” Am văzut multe persoane care ocolesc discuțiile despre moarte. Nu vor sa stie nimic despre ea. Se agata de o falsa gândire pozitiva, pana când realizează ca urmează sa stea fata în fata cu ea și atunci survine dezastrul. O depresive cumplita, o cădere în abisul neînțelegerilor și al absurdului universal. O implozie dureroasa fără putință de a te mai agata de himere.
Nu! O adevărată gândire pozitiva impune conștientizarea morții în toate momentele vieții tale.
Ai văzut cât de mult ti-ai schimbat planul de bătaie, in momentul in care am facut experimentul cu ultima zi?  Acum vorbesc pentru cei care au reusit.  A fost suficient sa accepți ca la sfârșitul zilei vei muri și ai eliminat brusc toate inutilitățile vieții tale. Nu te-ai mai gândit la bogații, acumulări, cariera, perspective. Ai înțeles că existenta în sine are alte valori. Și lucrul acesta a însemnat un câștig.  Dar nu ai înțeles încă ce înseamnă de fapt existenta. Aceasta existenta în neexistenta. Aceasta stare de echilibru absolut, după ce am încercat pentru o fracțiune de timp o echilibristica dificila.

Suntem templul duhului Sfant, dar si al omului si de foarte multe ori al diavolului. E o combinatie ciudata. Te-ai astepta sa intalnesti acolo trei duhuri ca trei identitati spirituale diferite care sunt intr-o permanenta disputa.  Ati auzit de conceptia  ca eul (adica duhul omului) trebuie sa moara, duhul rau sa dispara si in acest “templu” sa locuiasca numai Duhul Sfant. “Isus era plin de Duh Sfant”. S-ar putea crede ca la Isus, duhul omului (eul) s-a diminuat pana la disparitie si a ramas efectiv ca un Dumnezeu.

De fapt vorbim despre o singura entitate spirituala al carui comportament rezulta din comunerea a trei duhuri: Duhul Sfant, duhul omului si duhul cel rau . Acesta este omul, eu, tu, el.

Exista in fiecare din noi, o decizie: Alegerea duhului de care te lasi condus. Unii  fac alegerea constient, altii o fac inconstient. Traiesc in inertia unor automatisme fiziologice sau derivate din eul personal.

Daca alegi sa te lasi condus de Duhul Sfant, la inceput prin eforturi, prin autodisciplina, pentru ca apoi sa o faci din intelegere si dragoste, ajungi sa semeni cu Dumnezeu, sa ai gandul lui Dumnezeu ( “sa aveti in voi gandul acesta care era si in Hristos Isus”).

Nu dau lectii cum sa faci sa ai gandirea lui Dumnezeu. Lucrul acesta se poate obtine numai din dragoste. Este aproape imposibil sa explici cuiva ce trebuie sa faca sa se indragosteasca. Si mai ales de Dumnezeu.

Aici am vrut sa ajung.

Din cauza acestei dragoste, trebuie ca tot ce tine de tine, de dorintele tale, de interese personale toate ambitiile de propasire, pana si instinctul de conservare trebuie sa moara.

De cele mai multe ori noi ne confundam strict cu duhul omului. Nu existam decat pentru satisfacerea duhului personal. De Duhul Sfant nu avem nevoie. L-am dat afara si daca suntem “bine crescuti” nu avem treaba nici cu duhul celui rau. Suntem ca o fiinta pur vegetativa. Singura solutie in acest caz este sa murim, adica sa moara duhul omului (eul). Sa ajungem in calitate de morti sa nu mai dorim nimic pentru noi. A-ti vazut vre-un mort sa-si doreasca ceva? Acesta este secretul: Moartea ta ca om plin de ambitii, de dorinte, orgolii, pofte, planuri marete, toate acestea trebuie sa moara. Dar atentie: prin moarte naturala, o data cu nasterea dragostei fata de Dumnezeu.

Cand ai ajuns aici, nu mai ai nevoie de experimente de o zi in care sa-ti imaginezi ca mori, pentru ca de fapt tu esti mort tot timpul si lucrul cel mai important incepi sa vezi lucrurile cu ochii lui Dumnezeu, sa gandesti cu gandul lui Dumnezeu, Sa sti din ce in ce mai multe pentru ca ai acces la intelepciunea lui Dumnezeu, sa vezi lucruri pe care altii nu le pot vedea, peste timp si spatiu. Incepi sa ai o perceptie a timpului diferita. Trairile pot avea dimensiune cosmica si scurgerea timpului ajunge sa fie o aberatie. Nimic nu te mai ingrijoreaza, nici macar moartea. Tu oricum ai murit si ceea ce a ramas in tine, va traii vesnic.

Dar cine poate ajunge acolo?

Din statistici un astfel de om se naste la cateva secole si doar n-om fi chiar noi aceia!

Nu! Categoric, nu!

Dar e bine sa  stim cum se ajunge acolo.”

Pentru articole scrise de Marian T

vizitati https://realitateaobscura.wordpress.com/

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>