Cuvinte de suflet

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Reflecțiile mele

Featuring Top 6/11 of Reflecțiile mele

citește

Orlando di Lasso

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Citat favorit

Nu este scopul lui Dumnezeu acela ca vreo fiintã omeneascã sã-si lase mintea si vointa sub stãpânirea altui om, devenind un instrument pasiv în mâinile sale. Nimeni nu trebuie sã-si dizolve individualitatea în aceea a altuia. Nu trebuie sã priveascã la nici o fãpturã umanã ca fiind izvorul sãu de vindecare. Dependenta sa trebuie sã fie fatã de Dumnezeu. În demnitatea bãrbãtiei pe care i-a dat-o Dumnezeu, trebuie sã fie controlat de Însusi Dumnezeu, si nu de vreo inteligentã umanã.

Înregistrările mele

Vlad Ardeiaș

Conferinta 'Pornografia

Virgiliu Gheorghe – conferința despre pornografie

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Efectele MassMedia

Erotismul, pornografia -efectele asupra vieții umane

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Pornografia

In cazul pornografiei, experienţa este învăţată cu rapiditate atât pentru cantitatea mare de dopamină emisă, cât şi pentru faptul că toţi ceilalţi hormoni eliberaţi în organism în urma excitaţiei sexuale dau un impact emoţional deosebit actului respectiv. De exemplu, în cazul vizionării pornografiei, apare o crestere a nivelului dopaminei, dar şi a testosteronului. Mărirea nivelului de testosteron însă, produsă în mod direct de actul excitatoriu, comandă la rândul ei creşterea cantităţii de dopamină, indicând prin aceasta comportamentul sexual de descărcare a ten¬siunii acumulate. în acest moment, descărcarea prin actul sexual sau prin masturbare va fixa cu putere experienţa respectivă în memorie, căci experienţa va fi însoţită atât de o revărsare puternică de dopamină şi oxitocină (hormon care consolidează legătura), cât şi de o blocare a amigdalei, adică eliberarea totală de tensiunea anxioasă pe care aceasta o generase până la momentul producerii orgasmului. Această experienţă este atât de intensă, încât e capabilă să scrijelească un traseu adânc în cortexul nostru, traseu pe care vom tinde să-l urmăm şi cu alte ocazii, în toate studiile se demonstrează faptul că masturbarea e aceea care accelerează procesul de dependenţă.

fragment din cartea “Să te iubești pe tine însuți ?” – Wolfgang Buhne

Aprecierea sexualităţii
a)In lume
Că astăzi, în lume, prin sexualitate se înţelege de cele mai multe ori instinctul sexual care îşi cere satisfacerea, potolirea, nu este nevoie să o explic mai amănunţit. Sexualitatea este încadrată în aceeaşi categoric ca şi alte necesităţi vitale ale omului, şi se răspândeşte părerea că complexele, nevrozele şi agresiunile iau fiinţă atunci când acest instinct nu este satisfăcut.
Realitatea cotidiană a dovedit deja de multă vreme că aceste teze sunt nişte minciuni cu urmări grave. Divorţurile, al căror număr a crescut foarte mult în ultimii ani, multele tulburări psihice, perversiunile sexuale şi cruzimile dovedesc că „revoluţia sexuală“ nu a eliberat pe om, ci l-a înşelat şi l-a înrobit.
Georg HuntemannGeorg Huntemann descrie în cartea lui: „Aufstand der Schamlosen – „Revolta neruşinaţilor“, o piesă de teatru care a fost jucată pentru prima oară în 1971 în Teatrul popular din Viena sub numele de „Vânătoarea de şobolani“. Pe scenă se poate vedea un loc de descărcare a gunoiului cu un automobil ajuns fier vechi în mijloc, a cărui capotă este ridicată. Farurile încă intacte sunt îndreptate spre public. Deodată, se întâlnesc pe scenă un bărbat, a cărui pasiune este „vânătoarea de şobolani“, şi o femeie. Deşi nu s-au văzut niciodată până acum şi nu ştiu nici măcar cum se numesc, are loc pe rezervorul de benzină un act sexual. în final, apar pe scenă doi bărbaţi cu puşti şi-i împuşcă pe amândoi. Cei doi „oameni-şobolan“ pier pe locul de descărcare a gunoaielor.
Această piesă de teatru are un mesaj zguduitor şi arată destul de limpede disperarea şi lipsa de nădejde a omului modern. Lumea se aseamănă cu un loc de descărcare a gunoiului. După ce a fost încercat totul, nu mai rămân decât cutiile de conserve goale, dar nici o ţintă care ar putea satisface. Numai pofta sexuală este încă prezentă, în care dragostea nu-şi are locul, ci doar satisfacerea instinctuală rece ca gheaţa şi egoistă îşi cere dreptul. După o scurtă izbucnire pătimașă, totul este încă şi mai pustiu şi mai gol ca înainte, şi rămâne doar violenţa şi moartea.

b) în creştinătate
Printre creştini se întâlnesc înainte de orice două aprecieri extrem de deosebite ale sexualităţii. Există creştini care sunt convinşi de faptul că relaţia sexuală dintre soţi este exclusiv pentru procreare şi că orice altceva este „voluptate“, pe care Dumnezeu o îngăduie doar ca o concesie pentru unii care nu se pot abţine. Această poziţie extremă şi nebiblică este desigur susţinută astăzi numai de către foarte puţini.
Nu putem aduce argumente din Biblie pentru o asemenea atitudine.
„De aceea va lăsa omul pe tată şi pe mamă şi se va lipi de soţia lui, şi cei doi vor fi o singură carne. Taina aceasta este mare, dar eu vorbesc în legătură cu Cristos şi cu Biserica (Ef.5:31).
„Să nu vă lipsiţi unul pe altul, decât doar prin învoială, pentru o vreme, ca să vă dedicaţi rugăciunii, şi apoi să fiţi iarăşi împreună, ca să nu vă ispitească Satana din pricina neînfrânării voastre (1.Cor.7:5).
Punctul de vedere opus este astăzi, după părerea mea, mult mai alarmant, pentru că este reprezentat de masa largă de oameni şi este propagat în multe cărţi şi reviste. Aici, satisfacerea sexuală este evaluată într-un asemenea mod, încât fiecare creştin necăsătorit ar trebui să sufere depresiuni nervoase pentru că aceste experienţe îi rămân refuzate.
Acum, eu n-aş vrea în nici un caz să devalorizez bucuria care este legată de împlinirea sexuală, căci este vorba la urma urmei de un dar al lui Dumnezeu pentru partenerii căsniciei. Dar mă opun hotărât ideii că o viaţă fără această împlinire trebuie să fie goală şi searbădă.
Există o singură bucurie care împlineşte în chip deplin, care te face fericit fără să mai ai vreo dorinţă şi care este absolut fără concurenţă, şi aceasta este bucuria de Domnul şi în Domnul, părtăşia cu Cel care ne iubeşte şi S-a dat pe Sine însuşi pentru noi. Şi această bucurie stă la dispoziţia oricui: tânăr şi bătrân, sărac şi bogat, bolnav şi sănătos, căsătorit sau necăsătorit.
Orice creştin care nu cunoaşte această bucurie de Domnul este de plâns, pentru că prin aceasta îi lipseşte o măsura-standard pentru bucurie şi fericire. Nu e de mirare când cineva se prinde apoi de bucurii pământeşti de mâna a doua sau a treia, pe care desigur că le luăm la rândul lor plini de recunoştinţa din mâna Domnului, dar care totuşi, nu pot asemănate cu cele propriu-zise, pe care Dumnezeu le-a pregătit fiecăruia dintre copiii Săi.
Pavel era nu numai necăsătorit, dar se afla în plus şi în împrejurări extrem de grele, când a scris, în închisoarea din Roma – pe atunci nu exista o executare a pedepsei în condiţii umane – epistola către filipeni. Şi totuşi, nu există nici o altă epistolă din Noul Testament care să pulseze de atâta bucurie şi să vorbească atât de des despre bucuria în Domnul. Motivul pentru aceasta este că Pavel putea spune: „Pentru mine, viaţa este Cristos“ (Fil.l:21). Domnul însuşi era conţinutul şi împlinirea vieţii lui. El putea spune: „Am insă totul din destul, şi am de prisos (Fil.4:18), pentru că el îl avea pe Christos, şi de aceea împrejurările exterioare nu erau atât de importante.
mutter-eva-112~_v-image217h_-6c26eb444667f0f1513b6415dad8d99038a8f1beDacă nu greşesc, Eva von Tiele-Winkler a scris frumoasele cuvinte: „Bucuria adevărată este independentă de împrejurările exterioare, pentru că îşi are izvorul nesecat în Dumnezeu.
Sunt deplin convins că deficienţa creştinilor hotărâtoare în toate privinţele constă în aceea că cineva nu ştie din proprie experienţă ce înseamnă „dragostea pentru Domnul Isus“, şi de aceea se vede şi atât de puţin din bucuria de Domnul şi din devotamentul, din jertfirea închinată Mântuitorului.
În urmă cu câteva luni am fost la Bielefeld la nunta unui tânăr prieten. A fost o serbare foarte mare, dar totuşi simplă şi duhovnicească cu peste 500 de invitaţi. După cununie, invitaţii au avut după-amiaza ocazie să alcătuiască programul prin scurte contribuţii, cântări, poezii, etc. în mijlocul acestei părţi de relaxare a ospăţului de nuntă, s-a ridicat deodată în picioare mirele şi ne-a vorbit despre o experienţă care pe mine şi pe toţi cei prezenţi ne-a impresionat profund.
El a povestit că, în urmă cu câteva săptămâni, era pe drumul de întoarcere dintr-o vizită la logodnica lui. Dar gândurile lui nu erau la aceasta, ci el se minuna şi se bucura din toată inima de dragostea Domnului lui. Era atât de plin de conştienţa că este un copil al lui Dumnezeu, încât pentru prima oară în viaţă a plâns de bucurie că are un asemenea Mântuitor. Nici noaptea nu putuse să adoarmă de bucurie că Domnul îi descoperise ceva din măreţia şi gloria Lui. Şi apoi, el şi-a sfârşit mărturia cu cuvintele: „Şi astăzi sunt fericit şi bucuros, dar această bucurie nu poate fi asemănată cu bucuria pe care o am de Domnul meu!“
Cât de sărăcăcioasă şi de crispată devine ucenicia, dacă nu este motivată de această profundă mulţumire şi bucurie!
Hudson-Taylor-FB-Optimized-Made-For-MoreHudson Taylor era deja de ani de zile misionar în China, când a scris unui prieten: „Mi se părea că au răsărit peste mine zorile unei noi zile. Le-am salutat cu tremur, totuşi cu încredere. Pare ca şi cum aş fi ajuns numai la marginea unei mări nesfârşite, că aş fi gustat un pic din ceea ce mă satisfăcea totuşi deplin. Cristos îmi este acum literal totul, puterea, singura putere pentru slujire, singurul temei pentru o bucurie neclintită… Nu o năzuinţă spre credinţă… ci o privire la Cel credincios, care pare să fie tot ceea ce avem noi nevoie, o odihnă deplină în Cel iubit pentru acum şi veşnicie“. Din ziua aceea, Taylor a fost un creştin fericit şi bucuros. Grijile şi îngrijorările nu-l mai apăsau ca înainte. El a aruncat totul în mod conştient asupra lui Dumnezeu şi şi-a luat mai mult timp ca să se roage. In loc să mai lucreze până târziu noaptea, a început să se ducă la culcare mai repede, dar să se scoale la ora 5, ca să aibă mai mult timp pentru studiu biblic şi rugăciune, înainte de a începe munca zilei.
Numai atunci când părtăşia noastră cu Dumnezeu este netulburată, şi El însuşi ne umple inima, vom putea da sexualităţii aprecierea biblică.
„Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima (Ps.37:5).
în rezumat, se poate spune că Biblia socoteşte sexualitatea ca pe un dar de la Dumnezeu dat omului, pe care el îl poate înfăptui în cadrul căsniciei spre bucuria reciprocă. „Relaţiile intime nu au ca scop numai procrearea urmaşilor , ci sunt în mod normal urmarea unei părtaşii fericite a duhului şi a inimii, expresia unei unităţi armonioase ca duh, suflet şi trup, într-un respect reciproc. De aceea nu avea voie un israelit proaspăt căsătorit să meargă la război. El trebuia să-şi bucure soţia (Deut.24: 5), şi putea să se bucure de ea (Prov.5:18-19)“.4 (J. Graf)

Lupta pentru puritate
Am stabilit că Dumnezeu a destinat numai căsătoria drept cadru în care să se poată exprima sexualitatea. Biblia numeşte orice folosire a sexualităţii în afara căsătoriei preacurvie (adulter), curvie, desfrânare sau necurăție.
Dacă pornim de la faptul că în general un bărbat tânăr de abia la vârsta de 19 până la 25 de ani poate să-şi ia responsabilitatea întreţinerii unei familii, atunci această constatare înseamnă că un tânăr creştin, care ia în serios ucenicia în şcoala lui Isus, trebuie să trăiască abstinent sexual cam 6-12 ani înainte de căsătorie.
Aceşti ani hotărâtori pentru fiecare creştin sunt o vreme de ispitire şi de punere la încercare, o vreme în care se pun bazele pentru viaţa ulterioară. în aceşti ani „furtunoşi“, el se maturizează fie spre o personalitate care a învăţat cu ajutorul lui Dumnezeu să fie un învingător, fie spre un învins de poftă şi păcat, căruia îi lipsesc premize importante pentru a fi folositor pentru Dumnezeu şi oameni în viaţa care îi stă înainte. Valurile ispitelor şi pasiunilor lucrează ca el fie să se prindă tare de Dumnezeul lui, ca să poată învinge, fie să renunţe şi să ajungă în cele din urmă o jucărie a capriciilor şi a poftelor.
Nu este de mirare că diavolul face totul ca să ademenească şi să înşele pe tinerii creştini în această perioadă, ca ei să devină apoi, ca ucenici ai lui Isus, incapabili de luptă.
înainte de a-şi începe David lupta cu Goliat, a putut să aducă mărturie descurajatului Saul că el, în pustietate, dăduse deja cu totul altfel de lupte: „Aşa a doborât robul tău leul şi ursul; şi cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei“ (1.Sam.l7:36).
Acolo în pustiu, nevăzut de nimeni, îşi făcuse David experienţele cu leii şi urşii, dar şi cu Dumnezeul lui. Această dură, dar binecuvântată şcoală a lui Dumnezeu l-a făcut capabil să iasă calm şi fără teamă în întâmpinarea uriaşului Goliat, în faţa căruia tremura toată oştirea israelită.
Aceste lupte ascunse cu lei şi cu urşi se aseamănă luptelor multor creştini tineri. Adesea părinţii şi fraţii nici nu bănuiesc câte ispite şi încercări se năpustesc asupra unui tânăr , uneori, în nevoia lui, poate striga după ajutor doar la Domnul. Dar tocmai în aceste furtuni este clădit un caracter care mai târziu poate să opună rezistenţă unor cu totul altfel de puteri.
Lupta pentru puritate din vremea tinereţii este împletită cu un mare pericol, dar şi cu o mare binecuvântare.
poporului Israel i se poruncise să pună la dispoziţia lui Dumnezeu pârga recoltei şi tot ce era întâi născut. Tot aşa, fiecare tânăr creştin stă în faţa alegerii de a-şi consacra cele mai bune puteri ale duhului, sufletului şi trupului Creatorului lui şi de a se pune în slujba Lui, sau de a le irosi în mod egoist.
„Cinsteşte pe Domnul cu averile tale şi cu cele dinţii roade din tot venitul tău, căci atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must (Prov.3: 9-10).
Oare aceasta este cauza pentru care viaţa atâtor creştini este atât de sărăcăcioasă, de neroditoare şi de lipsită de bucurie?
Nu merită Domnul nostru, care a devenit sărac ca să ne îmbogăţească pe noi, ca să-I oferim mai mult decât ceea ce rămâne după anii iubirii de sine?

Janis-JoplinUna din cele mai cunoscute cântăreţe pop din anii 70, Janis Joplin, numea viaţa un „dans în jurul porcului de aur“ şi mărturisea: „Mai bine să trăieşti zece ani de viaţă în chefuri şi petreceri, decât să ajungi la 70 de ani”. încă nu împlinise 30 de ani când a murit de o supradoză de heroină. A lăsat în urmă nişte bani peşin care, conform testamentului care au fost băuţi de prietenii ei la o petrecere din San Anselmo.

 

 

 

Jim ElliotJim Elliot avea 21 de ani când s-a rugat: „Doamne, aprinde grămada de vreascuri moarte a vieţii mele, dă ca să mă aprind şi să ard pentru Tine. Mistuie-mi viaţa Doamne,căci este a Ta. Nu tind spre o viaţă lungă, ci spre una împlinită, asemenea Ţie, Doamne Isuse. Nici el nu împlinise 30 de ani când a fost omorât de indienii Auca,  în urma lui a rămas jurnalul „La umbra Celui Atotputernic” care a motivat sute de tineri să-și pună viața în slujba lui Isus.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>