Cuvinte de suflet

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Reflecțiile mele

Featuring Top 6/11 of Reflecțiile mele

citește

Orlando di Lasso

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Citat favorit

Nu este scopul lui Dumnezeu acela ca vreo fiintã omeneascã sã-si lase mintea si vointa sub stãpânirea altui om, devenind un instrument pasiv în mâinile sale. Nimeni nu trebuie sã-si dizolve individualitatea în aceea a altuia. Nu trebuie sã priveascã la nici o fãpturã umanã ca fiind izvorul sãu de vindecare. Dependenta sa trebuie sã fie fatã de Dumnezeu. În demnitatea bãrbãtiei pe care i-a dat-o Dumnezeu, trebuie sã fie controlat de Însusi Dumnezeu, si nu de vreo inteligentã umanã.

Înregistrările mele

Vlad Ardeiaș

Conferinta 'Pornografia

Virgiliu Gheorghe – conferința despre pornografie

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Efectele MassMedia

Erotismul, pornografia -efectele asupra vieții umane

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Pornografia

vizionarea pornografiei dă peste cap întregul organism uman prin avalanşa de neurotransmiţători şi de hormoni pe care o pune în mişcare. Incitând instinctul sexual, pornografia creşte în creier, dar şi în restul organismului, nivelul concentraţiei de dopamină, testosteron, adrenalină, cortizon, serotonină, oxitocină, feniletilamină, prostaglandină E2 etc.261 In acest fel, întregul sistem nervos, precum şi trupul omului până la ultima sa celulă, vor fi afectate de pornografie.

Evanghelia după Ioan – traducere modernă (fragmente)

NTIT – Noul Testament pe înțelesul tuturor

Am observat că traducerea contează mai mult decât am crezut..

Iubesc foarte mult scrierea lui Ioan pentru că se potrivește cel mai bine structurii mele. Il prezintă pe Domnul Christos foarte aproape de mine, predomină învățăturile Sale mai mult decât fapte și acestea trezesc cugetarea cea mai profundă..

Ioan

Capitolul 3

1Într-o noapte, după căderea întunericului, un conducător evreu pe nume Nicodim, membru al sectei fariseilor, veni să aibă o întrevedere cu Isus.
2„Învăţătorule”, spuse el, „noi toţi ştim că Dumnezeu te-a trimis să ne înveţi. Minunile tale o dovedesc cu prisosinţă.”
3Isus răspunse: „Îţi spun cât se poate de serios: Dacă nu te naşti din nou, nu vei putea intra niciodată în Împărăţia lui Dumnezeu.”
4„Să mă nasc din nou?! – exclamă Nicodim. Ce vrei să spui? Cum poate reveni un om bătrân înapoi în pântecele mamei sale, pentru a se naşte din nou?”
5Isus îi răspunse: „Adevărat îţi spun cu toată seriozitatea că dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu.
6Oamenii pot reproduce doar viaţa umană, dar Duhul Sfânt dăruieşte viaţa nouă din cer,
7aşa că, nu te mira de afirmaţia mea că trebuie să te naşti din nou.
8Aşa cum vântul îl auzi, dar nu ştii de unde vine ori încotro se duce, tot aşa este şi cu naşterea din nou, prin Duhul Sfânt.”
9„La ce te referi?”, întrebă Nicodim.
10Isus răspunse: „Tu, un învăţător evreu respectat, şi totuşi să nu pricepi aceste lucruri?
11Eu îţi spun ce ştiu şi ce am văzut – dar tu nu vrei să mă crezi.
12Dacă însă nu mă crezi nici măcar atunci când îţi vorbesc despre asemenea lucruri ca cele petrecute aici, printre oameni, cum vei putea crede dacă-ţi voi spune ce are să se întâmple în cer?
13Căci numai eu, Fiul Omului, am venit pe pământ şi mă voi întoarce iarăşi în cer.
14Şi, după cum a înălţat Moise în pustiu chipul de aramă al unui şarpe pe o prăjină, tot aşa trebuie să fiu înălţat şi eu,
15pentru ca toţi cei care cred în mine să aibă viaţă veşnică.
16Fiindcă Dumnezeu atât de mult a iubit lumea încât l-a dat pe singurul său Fiu, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
17Dumnezeu nu şi-a trimis Fiul în lume s-o condamne, ci s-o salveze.
18Nici o condamnare veşnică nu îi mai aşteaptă acum pe cei care îşi pun încrederea în el pentru a fi salvaţi. Dar cei care nu se încred în el au fost deja judecaţi şi condamnaţi pentru că nu cred în singurul Fiu al lui Dumnezeu.
19Sentinţa lor se bazează pe următorul fapt: Lumina din cer a venit în lume, dar ei au iubit întunericul mai mult decât Lumina, deoarece faptele lor erau rele.
20Ei au urât Lumina cerească pentru că doreau să păcătuiască în întuneric. Ei s-au ferit de Lumină, de frică să nu li se vadă păcatele şi să fie pedepsiţi.
21Dar cei care fac binele au venit cu drag la Lumină, pentru a da prilej tuturor să vadă că ei fac ceea ce doreşte Dumnezeu de la ei.”
22După aceasta, Isus împreună cu ucenicii lui au părăsit Ierusalimul şi au stat o vreme în Iudeea, botezând acolo.
23În timpul acesta, Ioan Botezătorul încă nu era la închisoare.
24El boteza la Enon, în apropiere de Salim, întrucât acolo se găsea apă din belşug.
25Într-o zi, cineva a început să discute în contradictoriu cu ucenicii lui Ioan, spunându-le că botezul lui Isus e cel mai bun.
26Astfel, ei au venit la Ioan şi i-au zis: „Învăţătorule, omul acela pe care l-ai întâlnit de cealaltă parte a râului Iordan – cel despre care spuneai că e Mesia – botează şi el acum, şi toată lumea se duce acolo, în loc să vină aici la noi.”
27Ioan le-a răspuns: „Dumnezeu din cer îi rânduieşte fiecărui om lucrarea sa.
28Munca mea este de a pregăti calea pentru omul acela, ca toţi să meargă la el. Doar ştiţi şi voi cât de răspicat v-am spus că nu sunt eu Mesia. Eu mă aflu aici pentru a-i pregăti calea – atât şi nimic mai mult!
29Fireşte, mulţimile se vor duce unde e atracţia principală – după cum mireasa se va duce acolo unde este mirele. Prietenii unui mire iau şi ei parte la bucuria sa. Eu sunt prietenul Mirelui şi mă bucur nespus de succesul lui.
30El trebuie să crească tot mai mult iar eu să mă fac tot mai mic.
31El a venit din cer şi este mai mare decât toţi ceilalţi. Eu sunt de pe pământ şi înţelegerea mea se mărgineşte la lucrurile acestui pământ.
32El spune ceea ce a văzut şi ce a auzit dar ce puţini sunt aceia care cred ce le spune el!
33Însă cei care îl cred descoperă că Dumnezeu este un izvor de adevăr.
34Căci acesta – pe care l-a trimis Dumnezeu – rosteşte cuvintele lui Dumnezeu, fiindcă Duhul lui Dumnezeu este asupra lui fără măsură sau limită.
35Tatăl îl iubeşte pe acest om pentru că este Fiul său şi Dumnezeu i-a dăruit tot ce există.
36Şi toţi aceia care se încred în el, Fiul lui Dumnezeu, pentru a fi mântuiţi, au viaţa veşnică; cei care nu cred şi nu ascultă de el nu vor vedea niciodată raiul, ci mânia lui Dumnezeu va rămâne asupra lor.”

Capitolul 4

1Când a aflat Domnul că fariseii auziseră că la el vin mulţimi mai mari de oameni decât la Ioan să fie botezaţi şi să devină ucenici ai săi
2– (deşi Isus însuşi nu boteza, ci numai ucenicii lui) –
3a părăsit Iudeea şi s-a întors în provincia Galileea.
4Mergând într-acolo a trebuit să treacă prin Samaria.
5Şi cam pe la amiază, apropiindu-se de satul Sihar, a ajuns la Fântâna lui Iacob, săpată pe lotul de pământ dăruit de Iacob fiului său Iosif.
6Isus era obosit de drum, întrucât umblase mult pe arşiţă, şi, frânt cum era, s-a aşezat jos lângă fântână.
7Nu după mult timp, sosi şi o samariteancă să scoată apă iar Isus îi ceru să bea.
8În timpul acesta, nu era decât ea acolo, întrucât ucenicii se duseseră în sat să cumpere ceva de-ale mâncării.
9Femeia se miră că un iudeu se opreşte să-i ceară ceva unui „samaritean dispreţuit” – lor de obicei nici măcar nu li se vorbea – şi îi atrase atenţia lui Isus asupra acestui fapt.
10Răspunsul fii următorul: „Dacă ai şti numai ce dar minunat are Dumnezeu pentru tine şi cine sunt eu, tu ai fi aceea care mi-ai cere apă vie.”
11„Dar n-ai frânghie şi nici găleată, spuse ea, or, asta e o fântână foarte adâncă. De unde ai putea face rost de apa aceasta vie?
12Şi-apoi, eşti tu oare mai mare decât strămoşul nostru Iacob? Cum poţi să oferi o apă mai bună decât cea pe care şi el şi fiii şi vitele sale au băut-o cu atâta plăcere?”
13Drept răspuns Isus i-a zis că după ce vor bea această apă, oamenilor li se va face iarăşi sete.
14Apoi a adăugat: „Apa care le-o dau eu însă se va transforma în ei într-un izvor permanent, care-i va uda în veci cu viaţă eternă.”
15„Doamne, i-a zis femeia, dă-mi şi mie din apa aceea! Fiindcă atunci nu-mi va fi iarăşi sete şi nu va mai trebui să fac atâta cale până aici, în fiecare zi.”
16„Du-te după soţul tău”, îi spuse Isus.
17„Păi, nu sunt măritată „, îi răspunse femeia. „Nu puteai grăi mai adevărat!”, îi spuse Isus.
18„Căci ai avut cinci bărbaţi şi cu omul cu care trăieşti în prezent nici măcar nu eşti căsătorită. (Aşa că ai spus adevărul)”
19„Doamne, zise femeia, negreşit tu eşti un profet.
20Dar, spuneţi-mi, din ce cauză pretind iudeii că Ierusalimul e singurul loc de închinăciune, în vreme ce noi samaritenii susţinem că e aici (la muntele Gherazim), unde s-au închinat strămoşii noştri?”
21Isus a răspuns: „Vine vremea când nu ne va mai preocupa dacă trebuie să ne închinăm Tatălui aici ori în Ierusalim.
22Căci nu contează unde ne închinăm, ci cum ne închinăm – este închinarea noastră spirituală, adevărată?
23Căci Dumnezeu este Duh şi noi avem nevoie de ajutorul lui ca să ne putem închina aşa cum trebuie. O astfel de închinare doreşte Tatăl din partea noastră.
24Dar voi samaritenii cunoaşteţi atât de puţin despre el şi vă închinaţi orbeşte, pe când noi iudeii cunoaştem totul despre el, căci mântuirea parvine lumii prin intermediul iudeilor.”
25Femeia luă din nou cuvântul şi zise: „Dar cel puţin atâta lucru ştiu şi eu că va veni Mesia – cel căruia i se zice Cristos – or, când o să vină el, are să ne explice toate lucrurile.”
26Atunci Isus îi spuse: „Eu sunt Mesia.”
27Tocmai atunci sosiră şi ucenicii. S-au cam mirat când l-au găsit stând de vorbă cu o femeie, dar nici unul din ei nu l-a întrebat motivul ori subiectul discuţiei.
28Atunci femeia îşi lăsă vasul cu apă lângă fântână şi se întoarse în sat ca să spună la toată lumea:
29„Veniţi să-l cunoaşteţi şi voi pe omul care mi-a spus tot ce-am făcut vreodată! Oare acesta să fie Mesia?”
30Şi oamenii au început să vină din tot satul, să-l vadă.
31Între timp, ucenicii îl îmbiau pe Isus să mănânce.
32„Lăsaţi asta, le zise el, căci eu am o hrană pe care voi nu o cunoaşteţi.”
33„Cine să i-o fi adus?” se tot întrebau ucenicii.
34Atunci Isus le explică: „Eu mă hrănesc facând voia lui Dumnezeu care m-a trimis şi îndeplinind lucrarea sa.
35Voi credeţi că recoltarea nu va începe până nu se va sfârşi vara, peste patru luni? Priviţi în jurul vostru! Pretutindeni cit vezi cu ochii se coc ogoare întinse, gata de seceriş.
36Secerătorii vor primi o bună plată şi vor aduna bărbaţi şi femei în grânarele cereşti. Ce mare bucurie îi aşteaptă, atât pe semănător, cât şi pe secerător!
37Pentru că, adevărat este că unul seamănă şi altul seceră.
38Eu v-am trimis să seceraţi de unde n-aţi semănat, alţii au muncit iar voi aţi cules roadele.”
39Mulţi oameni din satul acela samaritean au crezut că el este Mesia din pricina cuvintelor femeii: „El mi-a spus tot ce-am făcut vreodată!”
40(Când au ieşit la fântână să-l vadă, s-au rugat stăruitor să rămână în satul lor; şi Isus a rămas la ei două zile,
41timp suficient pentru ca mulţi din ei să creadă în el, după ce îl ascultaseră.
42Atunci ei s-au adresat femeii, zicând: „Acum credem pentru că l-am auzit cu urechile noastre, nu numai fiindcă ne-ai spus tu. Într-adevăr, el este Salvatorul lumii”.
43La sfârşitul celor două zile de şedere, el porni mai departe, trecând doar prin Galileea,
44căci, aşa cum se exprimase Isus, „un profet este onorat pretutindeni, numai în ţara sa nu!”
45Dar galileenii l-au primit cu braţele deschise, fiindcă fuseseră la Ierusalim de Paşte şi văzuseră unele din minunile sale.
46În cursul călătoriei sale prin Galileea, el sosi în orăşelul Cana, unde prefăcuse apa în vin. Pe când se afla acolo, un om din oraşul Capemaum, care deţinea o funcţie în guvern şi avea un fiu bolnav, a auzit că Isus sosise din Iudeea şi era în trecere prin Galileea.
47Omul acesta s-a dus până la Cana, l-a găsit pe Isus şi l-a rugat fierbinte să vină la Capernaum împreună cu el să-i vindece fiul, care se afla acum în ghearele morţii.
48Isus întrebă: „Nu vreţi să credeţi nici unul din voi în mine, decât dacă vă voi face din ce în ce mai multe minuni?”
49Funcţionarul însă continua cu rugăminţile: „Domnule, vă rog să veniţi acum, până nu-mi moare copilul.”
50Isus îi spuse atunci: „Du-te acasă. Fiul tău este vindecat.” Şi omul l-a crezut pe Isus şi a pornit spre casă.
51Pe când mergea el pe drum, l-au întâmpinat nişte slujitori cu vestea că toate sunt bune – fiul său şi-a revenit complet.
52El i-a întrebat când începuse băiatul să se simtă mai bine, iar ei i-au răspuns: „Ieri după amiază pe la ora unu l-au lăsat frigurile, aşa, dintr-o dată!”
53Atunci tatăl şi-a dat seama că a fost chiar clipa când i-a spus Isus: „Fiul tău este vindecat.” Şi slujbaşul acela împreună cu toată casa lui au crezut că Isus este Mesia.
54Aceasta a fost cea de-a doua minune a lui Isus în Galileea de la sosirea sa din Iudeea.

Capitolul 5

1După aceea, Isus s-a întors la Ierusalim cu ocazia uneia din sărbătorile religioase evreieşti.
2În interiorul cetăţii, lângă Poarta Oilor, era Scăldătoarea Betesda, având cinci platforme acoperite sau pridvoare, de jur împrejurul ei.
3Bolnavi cu duiumul – şchiopi, orbi sau oameni cu membrele paralizate – stăteau întinşi pe aceste platforme (aşteptând o anume mişcare a apei,
4căci un înger al Domnului venea din când în când să tulbure apa şi prima persoană care intra în apă era vindecată).
5Unul din bărbaţii care zăceau acolo era olog de treizeci şi opt de ani.
6Când îl zări Isus şi cunoscu de câtă vreme suferă, îl întrebă: „Ai vrea să te faci bine?”
7„Nu pot, îi spuse omul, căci n-am pe nimeni care să mă ajute să intru în bazin când are loc mişcarea apei. Până să ajung eu acolo, totdeauna se găseşte altul care să mi-o ia înainte.”
8Isus îi spuse: „Ridică-te, strânge-ţi rogojina pe care dormi şi du-te acasă!”
9Cât ai clipi din ochi, omul se vindecă. Apoi îşi strânse rogojina şi începu să umble. Dar era Sabat când se făcu minunea aceasta.
10Prin urmare, nu se putea ca fruntaşii evrei să nu aibă ceva de obiectat. Ei i-au zis omului care fusese tămăduit: „Nu poţi munci în ziua de Sabat! Este ilegal să cari rogojina aceea!”
11„Omul care m-a vindecat mi-a spus s-o iau”, le răspunse el.
12„Cine a putut spune aşa ceva?”, îi cerură ei socoteală.
13Omul n-a ştiut cine, iar Isus se pierdu în mulţime.
14Dar mai pe urmă Isus îl găsi în templu şi-i zise: „Acum eşti sănătos; să nu mai păcătuieşti cum făceai înainte, altminteri, cine ştie, ţi se poate întâmpla ceva şi mai rău.”
15Atunci omul a plecat să-i caute pe fruntaşii iudei şi le-a spus că Isus este cel care l-a vindecat.
16Astfel ei începură să-l hărţuiască pe Isus pentru a nu fi respectat Sabatul.
17Dar Isus le răspunse: „Tatăl meu face bine mereu, iar eu îi urmez exemplul.”
18Atunci conducătorii evreilor căutară şi mai îndârjiţi să-l omoare, fiindcă, pe lângă nesocotirea legilor Sabatice, el vorbea de Dumnezeu ca de Tatăl său şi prin aceasta se făcea egal cu Dumnezeu.
19Isus le răspunse: „Fiul nu poate face nimic de la sine. El nu face decât ceea ce îl vede pe Tatăl făcând, şi întocmai ca el.
20Căci Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi îi spune tot ce face: iar Fiul va face minuni mult mai izbitoare decât vindecarea acestui om.
21Ba, mai mult chiar, va învia din morţi pe oricine doreşte el, precum face şi Tatăl.
22Iar Tatăl lasă toată judecata păcatului în seama Fiului său,
23pentru ca toţi să dea cinste Fiului, precum dau cinste Tatălui. Dar dacă voi refuzaţi să-l cinstiţi pe Fiul lui Dumnezeu, pe care el vi l-a trimis, atunci sigur voi nu-i daţi cinste Tatălui.
24Spun aceasta apăsat, că oricine ascultă mesajul meu şi crede în Dumnezeu, care m-a trimis, are viaţă veşnică şi nu va fi osândit pentru păcatele sale, ci a trecut din moarte la viaţă.
25Adevărat vă spun că va veni vremea – de fapt a şi venit – când morţii vor auzi glasul meu, glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei care ascultă vor trăi.
26Tatăl are viaţa în el şi i-a dăruit Fiului să aibă viaţă în el
27şi să judece păcatele întregii omeniri, deoarece el este Fiul Omului.
28Nu vă miraţi atâta. Căci vine într-adevăr vremea când toţi morţii din mormintele lor vor auzi vocea Fiului lui Dumnezeu,
29şi vor învia apoi – cei care au făcut bine pentru viaţa veşnică, iar cei care au persistat în rău, pentru judecată.
30Dar eu nu spun nimic fără să mă consult cu Tatăl. Eu judec după cum mi se spune. Iar judecata mea este absolut cinstită şi dreaptă, fiindcă este în acord cu voia lui Dumnezeu care m-a trimis, şi nu e doar a mea.
31Când fac afirmaţii privitoare la mine însumi nu sunt crezut,
32dar mai e şi altcineva, da, chiar Ioan Botezătorul, care face aceste afirmaţii în favoarea mea.
33Voi aţi ieşit să-l auziţi predicând şi pot să vă asigur că tot ce spune el despre mine e adevărat.
34Dar mărturia cea mai adevărată despre mine nu vine din partea omului, deşi v-am amintit despre mărturia lui Ioan pentru ca să credeţi în mine şi să fiţi salvaţi.
35Ioan a strălucit puternic o vreme şi voi aţi profitat şi v-aţi bucurat,
36dar eu posed o dovadă mai măreaţă decât cea a lui Ioan. Mă refer la minunile pe care le fac: acestea mi-au fost acordate de Tatăl meu şi ele dovedesc că Tatăl este cel care m-a trimis.
37Şi chiar Tatăl însuşi a mărturisit despre mine, deşi nu printr-o apariţie personală pentru voi, ori prin viu grai.
38Dar voi nu-l ascultaţi, fiindcă refuzaţi să credeţi în mine – cel care am fost trimis la voi să vă aduc mesajul lui Dumnezeu.
39Voi cercetaţi Scripturile, deoarece credeţi că ele vă dau viaţa veşnică. Dar Scripturile nu fac altceva decât să mă pună pe mine în lumină.
40Cu toate acestea, voi nu vreţi să veniţi la mine, ca eu să vă pot da viaţa veşnică.
41Aprobarea sau dezaprobarea voastră nu înseamnă nimic pentru mine,
42întrucât, după câte ştiu eu foarte bine, voi nu aveţi în voi înşivă dragostea lui Dumnezeu.
43Ştiu, fiindcă am venit la voi să-l reprezint pe Tatăl şi voi refuzaţi să mă primiţi, dar când va veni altul, în numele său, pe acela îl veţi primi.
44Nu e de mirare că nu puteţi crede! Fiindcă, reciproc vă onoraţi bucuroşi, dar nu vă pasă de cinstea care vine de la singurul Dumnezeu!
45Totuşi nu eu sunt acela care vă va acuza înaintea Tatălui – ci Moise o va face! Moise, în ale cărui legi vă puneţi voi speranţele de a ajunge în cer.
46Căci voi aţi refuzat să-l credeţi pe Moise. El a scris despre mine dar voi refuzaţi să-l credeţi, deci refuzaţi să credeţi în mine.
47Şi, întrucât nu credeţi ce a scris el, nu e de mirare că nu credeţi nici în mine.”

Capitolul 6

1După aceasta Isus a traversat Marea Galileii, cunoscută şi sub denumirea de Marea Tiberiadei.
2Şi o mare mulţime de oameni, printre care mulţi pelerini în drum spre Ierusalim la sărbătorile anuale de Paşte, îl urmau pretutindeni pe unde trecea el, să-l vadă vindecând bolnavii.
3Astfel, suindu-se pe deal şi aşezându-se jos cu ucenicii împrejurul său,
4Isus zări curând o mare mulţime de oameni urcând dealul, în căutarea sa.
5Întorcându-se către Filip, îl întrebă: „Filip, ce zici, unde am putea cumpăra nişte pâine să hrănim toţi oamenii aceştia?
6(Îl punea astfel la încercare, întrucât Isus deja ştia ce avea de gând să facă.)
7Filip răspunse: „Ne-ar trebui o avere doar să începem să-i hrănim!”
8Atunci Andrei, fratele lui Simon Petru, luă cuvântul şi zise:
9„E un tinerel pe aici care are cinci pâini de orz şi vreo doi peşti! Dar ce sunt astea la atâta lume!”
10„Spuneţi-le tuturor să se aşeze jos”, porunci Isus. Şi toţi s-au aşezat pe pantele acoperite cu iarbă ale dealului – numai bărbaţi erau vreo cinci mii la număr.
11Atunci Isus a luat pâinile şi a mulţumit lui Dumnezeu, după care le-a dat oamenilor. Apoi a procedat la fel cu peştii. Şi toţi au mâncat până s-au săturat.
12„Acum strângeţi fărâmiturile, spuse Isus ucenicilor, pentru ca nimic să nu se risipească.”
13Şi s-au umplut douăsprezece coşuri cu resturile de la mâncare.
14Când şi-au dat seama oamenii ce minune mare s-a făcut acolo, au exclamat: „Negreşit, el este Profetul pe care-l aşteptăm!”
15Isus a văzut îndată că nu le mai trebuia mult până să-l ia cu forţa şi să-l facă regele lor şi, prin urmare, a plecat de acolo, urcând singur în munţi.
16În seara aceea, ucenicii săi au coborât pe mal să-l aştepte.
17Dar când s-a lăsat întunericul şi el tot nu venea, s-au suit în barcă şi au pornit-o spre Capernaum, de cealaltă parte a lacului.
18Dar, nu după mult timp, cum vâsleau ei aşa, s-a năpustit asupra lor un o furtună şi marea a devenit foarte agitată.
19Erau la vreo cinci-şase kilometri în larg când, deodată, l-au zărit pe Isus apropiindu-se de barcă. Ucenicii s-au înspăimântat,
20dar el le-a strigat să nu se teamă.
21Atunci ei s-au învoit să-l poftească în barcă şi numaidecât barca a sosit la destinaţia spre care se îndreptau.
22A doua zi dimineaţa, după ce au sosit dincoace de lac, au început să se strângă mulţimi de oameni, (aşteptând să vină pe mal Isus.)
23Căci ştiau că Isus traversase împreună cu ucenicii, dar aceştia plecaseră din nou cu barca şi-l lăsaseră pe Isus singur. Prin apropiere se aflau câteva bărci de le Tiberias,
24aşa că, dacă văzură că nici Isus, nici ucenicii nu mai apar, se urcară în bărci şi vâsliră până la Capernaum, gândindu-se că-l vor găsi pe Isus acolo.
25Când au sosit şi l-au găsit, au întrebat miraţi: „Doamne, cum ai ajuns aici?”
26Isus le-a răspuns: „Adevărul e că voi doriţi să staţi cu mine pentru că v-am hrănit, şi nu fiindcă aţi crede în mine.
27Nu trebuie însă să vă preocupe atât de mult lucrurile pieritoare cum ar fi, de pildă, hrana. Ci, mai degrabă, cheltuiţi-vă energiile în căutarea vieţii veşnice pe care eu, Fiul omului, v-o pot dărui. Fiindcă tocmai pentru acest scop m-a trimis Dumnezeu Tatăl.”
28„Ei au răspuns: „Ce trebuie să facem pentru a-l mulţumi pe Dumnezeu?”
29Isus le spuse: „Aceasta e voia lui Dumnezeu, ca voi să credeţi în cel pe care l-a trimis el.”
30Ei au răspuns din nou: „Trebuie să ne arăţi mai multe minuni, dacă vrei să te credem că eşti Mesia.
31Dă-ne pâine gratuită în fiecare zi, cum aveau şi părinţii noştri în călătoria lor prin pustiu! După cum spun Scripturile: «Moise le-a dat pâine din cer.»”
32Isus a zis: „Nu Moise le-a dat-o, ci Tatăl meu. Şi acum el vă îmbie cu adevărata pâine din cer.
33Pâinea adevărată este persoana aceea, pe care a trimis-o Dumnezeu din cer şi care dă viaţă lumii.”
34„Domnule, au zis ei, atunci dă-ne pâinea aceea în fiecare zi cât vom mai trăi!”
35Isus a răspuns: „Eu sunt pâinea vieţii. Nici unuia care vine la mine nu-i va mai fi foame. Iar cei care cred în mine nu vor mai înseta niciodată.
36Nenorocirea e că, aşa cum v-am mai spus, voi n-aţi crezut nici chiar după ce m-aţi văzut.
37Vor veni însă unii la mine – aceia pe care Tatăl mi i-a dat – şi în veci nu-i voi respinge.
38Căci am venit aici din cer să fac voia lui Dumnezeu care m-a trimis, nu să mi se facă pe placul meu.
39Şi voia lui Dumnezeu este aceasta, ca nici unul măcar să nu se piardă din toţi aceia pe care mi i-a dat el, ci să-i învii pe toţi la viaţă veşnică în ziua de apoi.
40Căci este voia Tatălui meu ca toţi cei care îl văd pe Fiul său şi cred în el să aibă viaţă veşnică, pentru ca eu să-i învii în Ziua de apoi.”
41Atunci iudeii au început să murmure împotriva lui fiindcă s-a pretins a fi pâinea din cer.
42„Asta-i bună! exclamară ei, când el nu e decât Isus fiul lui Iosif. Ştim cine sunt părinţii lui… Ce vrea să zică prin asta, că s-a coborât din cer?”
43Dar Isus a răspuns: „Nu murmuraţi împotriva mea pentru c-am zis asta.
44Fiindcă nimeni nu poate să vină la mine decât dacă Tatăl, care m-a trimis, îl atrage la mine. În Ziua de apoi eu îi voi învia pe toţi aceştia.
45Precum e scris în Scripturi: «Ei vor fi învăţaţi de Dumnezeu». Cei cărora le vorbeşte Tatăl, şi învaţă adevărul de la el, vor fi atraşi la mine.
46(Nu că cineva realmente l-ar vedea pe Tatăl, deoarece numai eu l-am văzut.)
47Vă spun cât se poate de hotărât, că oricine crede în mine are deja viaţă veşnică!
48Da, cu adevărat eu sunt Pâinea Vieţii!
49Nu era nici o viaţă adevărată în pâinea aceea din văzduh care a fost dată părinţilor voştri în pustiu, fiindă toţi au murit.
50Dar există un lucru numit Pâine cerească, ce dăruieşte viaţa veşnică oricui o mănâncă.
51Eu sunt acea Pâine vie care s-a coborât din cer. Oricine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veci. Această pâine este trupul meu care se dă pentru răscumpărarea omenirii.”
52Atunci iudeii au început să se certe între ei, care mai de care, pentru a afla ce a vrut el să spună. „Cum poate omul acesta să ne dea trupul lui să-l mâncăm?” întrebară ei.
53Prin urmare, Isus a mai spus o dată: „Adevărat, adevărat vă spun că dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi nu beţi sângele său, nu puteţi avea viaţă veşnică în voi.
54Dar oricine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţă veşnică şi eu îl voi învia în Ziua de apoi.
55Căci trupul meu este adevărata hrană şi sângele meu adevărata băutură.
56Oricine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu este în mine şi eu în el.
57Eu trăiesc prin puterea Tatălui celui viu care m-a trimis şi, în acelaşi fel, cei care se împărtăşesc din mine vor trăi datorită mie.
58Eu sunt adevărata Pâine din cer; şi oricine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac şi nu va muri, cum au murit părinţii voştri – cu toate că şi ei au mâncat pâine din cer.”
59(El a ţinut predica de mai sus în sinagoga din Capernaum.)
60Chiar ucenicii săi au zis: „Lucrul acesta e foarte greu de priceput. Cine poate şti ce înseamnă?”
61Isus cunoscu în sinea lui că aceştia se plâng şi le zise: „Asta vă supără pe voi?
62Atunci ce veţi crede dacă mă veţi vedea pe mine, Fiul omului, întor-cându-mă iarăşi la cer?
63Numai Duhul Sfânt dă viaţă veşnică. Cei care nu se nasc decât o singură dată, printr-o naştere fizică, în veci nu vor primi acest dar. Dar acum eu v-am spus cum să obţineţi această viaţă spirituală adevărată.
64Unii din voi tot nu credeţi în mine.” (Căci Isus i-a ştiut de la început pe cei care nu vor crede şi l-a ştiut şi pe cel care avea să-l trădeze.)
65De aceea, el observă: „Iată la ce m-am referit când am zis că nimeni nu poate veni la mine decât dacă-l atrage Tatăl la mine.”
66În acest moment, mulţi din ucenicii săi i-au întors spatele şi l-au părăsit.
67Atunci Isus s-a întors spre cei doisprezece şi i-a întrebat: „Voi nu vă duceţi?”
68Simon Petru a răspuns: „Învăţătorule, la cine să ne ducem? Numai tu ai cuvintele care dau viaţa veşnică,
69or, noi le credem şi ştim că tu eşti Cristosul lui Dumnezeu.”
70Apoi Isus a mai zis: „Eu v-am ales, pe toţi doisprezece, dar unul din voi este un drac.”
71(Se referea la Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, care avea să-l trădeze.)

Capitolul 7

1 După aceasta, Isus a plecat spre Galileea, mergând din sat în sat, întrucât dorea să ocolească Iudeea, unde conducătorii iudeilor puneau la cale omorârea sa.
2 Dar curând sosi şi Sărbătoarea corturilor, unul din praznicele evreieşti anuale,
3 şi fraţii lui Isus l-au îndemnat să meargă în Iudeea cu ocazia festivităţilor. „Du-te undeva unde să te vadă mai multă lume făcând minuni”, l-au luat ei peste picior.
4 „Niciodată n-ai să ajungi să fii renumit, dacă te tot ascunzi. Eşti chiar atât de grozav? Atunci dovedeşte-o în faţa lumii!”
5 Nici măcar fraţii lui nu credeau în el.
6 Isus a răspuns: „Nu e acum timpul nimerit pentru mine să mă duc. Dar voi puteţi merge când doriţi, fără ca aceasta să aibă vreo consecinţă,
7 fiindcă pe voi lumea nu vă poate urâ, pe mine însă mă urăşte, fiindcă o acuz de păcat şi răutate.
8 Duceţi-vă voi înainte şi eu am să vin mai târziu, când va sosi timpul potrivit.”
9 Astfel el a rămas în Galileea.
10 Totuşi, după ce au plecat fraţii săi la aceste ceremonii, s-a dus şi el, însă în secret, fără să se arate în public.
11 Conducătorii evrei l-au căutat printre participanţii la ceremonii şi-i întrebau pe toţi dacă nu l-au văzut cumva.
12 S-au creat o mulţime de discuţii printre oameni. Unii spuneau: „E un om minunat”, în timp ce alţii ziceau: „Da de unde, ăsta trage publicul pe sfoară.”
13 Dar nimeni nu îndrăznea să ia cuvântul în apărarea lui pe faţă, de teamă să nu-şi atragă represalii din partea conducătorilor evrei.
14 Când festivităţile erau în toi, a venit Isus şi s-a suit la Templu, predicând pe faţă, în văzul tuturor.
15 Conducătorii evrei s-au mirat când l-au văzut. „De unde ştie atâtea când niciodată n-a frecventat şcolile noastre?” se întrebau ei.
16 Atunci Isus le-a spus: „Eu nu vă transmit gândurile mele, ci acelea ale lui Dumnezeu care m-a trimis.
17 Dacă se hotărăşte vreunul din voi să facă cu adevărat voia lui Dumnezeu, va şti cu siguranţă dacă învăţătura mea vine de la Dumnezeu sau dacă e doar a mea.
18 Oricine îşi înfăţişează propriile sale idei urmăreşte să obţină laudă pentru sine, dar oricine caută să dea cinste aceluia care l-a trimis este un om bun şi sincer.
19 Nici unul din voi măcar nu ţine legea lui Moise. Aşa că, pe mine de ce mă acuzaţi că o calc? De ce vreţi să mă ucideţi pentru aceasta?”
20 Mulţimile au răspuns: „Ţi-ai pierdut minţile! Cine încearcă să te ucidă?”
21 Isus a răspuns: „Eu am lucrat în ziua de Sabat, vindecând un om şi voi aţi rămas miraţi.
22 Dar şi voi lucraţi în Sabat, ori de câte ori păziţi legea lui Moise referitoare la circumcizie (de fapt, această datină a tăierii împrejur e mai veche decât legea lui Moise);
23 căci dacă se întâmplă să cadă perioada în care trebuie să vă tăiaţi copiii împrejur în ziua de Sabat, nu staţi pe gânduri, ci îndepliniţi această operaţie, şi bine faceţi. Atunci eu de ce să fiu condamnat fiindcă vindec un om în ziua de Sabat?
24 Mai reflectaţi puţin asupra acestui fapt şi veţi vedea că am dreptate.”
25 Unii din cei care locuiau la Ierusalim au zis între ei: „Nu e oare acesta omul pe care caută ei să-l ucidă?
26 Totuşi, uite-l că predică în public iar ei nu spun nimic. Să fie oare aşa deoarece, conducătorii noştri în sfârşit au aflat că el este Mesia?
27 Dar cum ar putea fi? Căci noi ştim unde s-a născut omul acesta: când va veni Cristos, el va apărea… aşa, dintr-o dată, şi nimeni nu va şti de unde vine.”
28 Aşa se face că Isus, într-o predică ţinută la templu, a rostit următoarele cuvinte, cu glas tare: „Da, aşa e, voi mă cunoaşteţi şi ştiţi unde m-am născut, dar eu sunt reprezentantul Unuia pe care voi nu-l cunoaşteţi şi el este Adevărul.
29 Eu îl cunosc pentru că am fost cu el şi el este cel care m-a trimis.”
30 Atunci conducătorii evrei au vrut să-l aresteze: dar nimeni nu s-a atins de el, fiindcă nu sosise încă vremea rânduită de Dumnezeu.
31 Mulţi oameni din mulţimile care se aflau la templu au crezut în el. „La urma urmelor, ziceau ei, ce minuni te-ai aştepta să facă Mesia pe care să nu le fi făcut şi omul acesta?”
32 Când au auzit fariseii împreună cu mai marii preoţilor că aceasta e starea de spirit a mulţimii, au trimis aprozi să-l aresteze pe Isus.
33 Dar Isus le-a zis: „Încă nu! Mai trebuie să stau aici puţină vreme. Apoi mă voi întoarce la cel care m-a trimis.
34 Voi mă veţi căuta dar nu mă veţi găsi. Şi nu veţi putea veni acolo unde mă duc eu.”
35 Această declaraţie i-a pus la mare încurcătură pe conducătorii evrei. „Unde o fi având de gând să se ducă? – s-au întrebat ei. Te pomeneşti că intenţionează să plece din ţară, ca misionar printre evreii din alte părţi ale lumii sau poate chiar printre ne-evrei.
36 Ce vrea să zică cu asta că îl vom căuta dar nu-l vom găsi sau – «voi nu veţi putea veni acolo unde voi merge eu eu»?”
37 În ultima şi cea mai mare zi a praznicului, Isus a strigat mulţimilor: „Dacă-i este cuiva sete, să vină la mine şi să bea.
38 Fiindcă Scripturile declară că din adâncul fiinţei celui care crede în mine vor curge râuri de apă vie.”
39 Se referea la Duhul Sfânt, care avea să fie dat tuturor celor care aveau să creadă în el; dar Duhul încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu se înapoiase încă în slava sa din cer.
40 Când l-au auzit mulţimile zicând aceasta, unii din ei au declarat: „Nu încape îndoială că acesta este profetul ce urmează să vină exact înaintea lui Mesia.”
41 Alţii spuneau: „El este Mesia.” Totuşi unii ziceau: „Cum o să fie el?! Ce, Mesia va veni din Galileea?
42 Nu zic Scripturile răspicat că Mesia se va naşte din spiţa regală a lui David, la Betleem, satul în care s-a născut David?”
43 Astfel, părerile mulţimii erau împărţite în privinţa lui.
44 Iar unii voiau să-l aresteze, dar nimeni nu s-a atins de el.
45 Aprozii, care fuseseră trimişi să-l aresteze pe Isus, s-au întors la preoţii cei mai de seamă şi la farisei. „De ce nu l-aţi adus?” i-au luat cetat ei.
46 „Spune lucruri atât de minunate…” răspunseră ei. „N-am mai auzit aşa ceva!”
47 „Deci şi pe voi v-a dus în rătăcire? Îi luară fariseii în râs.
48 Este măcar unul singur dintre noi, fruntaşii evrei sau farisei, care crede că el este Mesia?
49 E limpede că gloata crede, dar, la urma urmelor, ce ştiu ei? Oricum, să fie blestemaţi!”
50 Atunci Nicodim luă cuvântul. (Vă mai amintiţi de el? Este conducătorul acela evreu care a venit în ascuns să aibă o întrevedere cu Isus.)
51 „Este legal oare să condamni un om, înainte de a fi fost judecat?”, întrebă el.
52 Ei i-au răspuns: „Nu cumva eşti şi tu un din Galileea? Cercetează Scripturile şi ai să vezi că nici un profet nu va veni din Galileea!”
53 Atunci adunarea s-a încheiat şi participanţii s-au împrăştiat pe la casele lor.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>