Despre falsele mișcări de redeșteptare din timpul nostru sau Evanghelia Horror
rezumat
DE CE ORASANU SI ECHIPA NU AU ACREDITARE DIVINĂ – Imaginea Tatălui – punctul central
Ei Prezintă o imagine a unui Dumnezeu distant, rece , nu aproape de inima noastră, Părintele nostru iubitor El este lăsat tot afară, tot eul nostru conduce , eul alege cum să interpreteze Scriptura, ce să spun și în ce spirit îmi vine mie , aducând
Omul este o ființă mult mai fragilă decât crede el însuși, mult mai vulnerabilă, mai ușor de indus în eroare. Dar tocmai încrederea lui în sine îl face să nu fie conștient de cât de mult s-a abătut deja de la calea cea dreaptă.
În numele cui lucrăm, trăim? Nu avem decât două mari posibilități. În numele nostru sau al lui Isus Christos.
Lucrarea, misiunea ne-o dăm noi înșine? Sau ne-o dă Stăpânul nostru, Christos?
Auzim uneori întrebarea nerostită.. “Mai vine Domnul?”, chiar și noi, creștini declarați, avem momente de îndoială.
Îmi vine în minte povestea lui Solomon cu Sunamita, păstorița…
El, Împăratul, s-a deghizat în păstor tocmai pentru că voia să vadă dacă și cine îl va iubi pentru ceea ce este el și nu pentru statutul sau banii lui…
Ea, în curăția, nevinovăția și dragostea ei l-a așteptat să revină așa cum a promis. De ce? Cum de a
Cu toții venim pe lume având implantat sinele fals, virusat, spălați deja la creier din naștere dar și prin concepțiile societății bolnave în care trăim..Venim deconectați de Sursa vieții pentru că pe acest pământ Stăpân e Diavolul.
Omul obișnuit, așa cum pleacă el în viață, nu iubește calea sfințeniei, de fapt o urăște. Urăște tot ceea ce e legat de Dumnezeu: rugăciunea, studiul Bibliei, discuțiile spirituale, etc… Omul firesc vrea să fie
Este interesat numai de împlinirea dorințelor sale de moment, restul pare o filozofeală fără rost, e sigur doar pe ceea ce vede și simte. I se pare că cei credincioși complică inutil viața. Nu înțelege de ce se face atâta caz cu religia asta și lucrurile i se par simple.
Ocolește suferința, subiecte precum lepădare de sine și iubește confortul personal, viața comodă, plăceri, putere
Din lipsa timpului, mă ocup mai rar de acest blog.
Vreau cu cele mai bune intenții să vă spun că dorința mea a fost și este să ajut oamenii..Cu siguranță că am multe lucruri de îndreptat. Am căutat ca prin experiențele altora care am considerat că se potrivesc cu cele prin care am trecut eu sau prin mărturii personale, să ofer o cale mai bună, prin drumul spiritual, tuturor celor care
“Orice furnică îsi cunoaşte alcătuirea propriului muşuroi, orice albină îsi cunoaşte alcătuirea propriului stup.Fiecare potrivit firii sale, iar nu lucrurilor pe care le înţelegem noi înşine.
Singură omenirea nu-şi cunoaşte propria alcătuire.” (Feodor Dostoïevski)
Ştim să efectuăm reducţii la elemente, însă putem, oare, recompune întregul? Suntem în stare să înlocuim celulele unui trup uman cu plastic colorat sau să-l feliem într-o mie de straturi. Mult mai dificil ne este să cădem de acord cu privire la
Am observat că filmele care “prind” cel mai mult sunt cele care ating o nevoie reală sau falsă, subconștientă. Dar maniera în care este “rezolvată” problema sau nevoia te aruncă într-un și mai mare haos. Un bărbat care nu știe prea bine cine este și nu are cu ce să se mândrească în viața lui poate să fie atras de astfel de filme pentru că face apel
De-a lungul timpului, tabloul femeii ideale s-a schimbat…pe la începuturi, primau calitățile legate de aspect, acum aspectul mă preocupă din ce în ce mai puțin, mai ales de când am realizat că oricum mă plictisesc repede de orice tip de “frumusețe” trupească. Dar interesul pentru exterior a scăzut și pentru că am dobândit o foame după ceva mai înalt..ceva care să sature…acum ,calitățile sine qua non, dezirabile la o persoană de sex feminin, sunt
Oamenii astăzi parcă au înnebunit cu toți.. aleargă într-o disperare și frământare care încotro, tot sperând că dorințele lor se vor împlini și când se împlinesc sunt “fericiți” vreo 5 minute după care caută altceva…
Wayne Dyer spunea într-un documentar – The shift, că,
Mereu am simțit că… adevăratul scop al vieții este… pur și simplu să fii fericit.
Să te bucuri de viață. Să ajungi într-un loc din care să nu te mai strădui să
Se spune că cei mai ușor de mulțumit sunt copiii…Ei au o paletă largă de lucruri pe care și le doresc, le visează și sunt ușor de obținut…Nu este greu de înțeles de ce.
Însă pe măsură ce înaintăm în vârstă, se îngustează aria lucrurilor sau situațiilor care ne mulțumesc, treptat treptat..dar asta numai dacă există o maturitate, o evoluție a omului respectiv..căci există și oameni care rămân ca niște copii.. Omul
Dacă, în ignoranţa noastră, facem paşi greşiţi, Mântuitorul nu ne abandonează. Nu trebuie să avem niciodată simţământul că suntem singuri. Îngerii sunt tovarăşii noştri. Mângâietorul pe care Hristos a făgăduit că-L va trimite în Numele Său rămâne cu noi. Pe calea care duce la cetatea lui Dumnezeu, nu există nici o dificultate pe care cei care se încred în El să n-o poată birui. Nu există primejdii din care să nu poată scăpa. Nu există nici un fel de întristare, de suferinţă şi slăbiciune omenească pentru care El să nu fi prevăzut un remediu. {DV 249.1}
ultimele comentarii