“21. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. 22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? 23. Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.
Aceia care spun că sunt creştini, dar se plâng neîncetat şi se gândesc la voioşie şi fericire ca la ceva păcătos, nu au o religie adevărată. Aceia care găsesc o plăcere sumbră în tot ceea ce este melancolic în lumea naturală, care aleg să privească asupra frunzelor moarte mai degrabă decât să culeagă minunatele flori vii; care nu văd nici o frumuseţe în piscurile munţilor semeţi şi în văile înveşmântate în verde crud; care îşi adorm simţurile ca să nu audă vocea veselă care le vorbeşte în natură, atât de dulce şi melodioasă pentru cel care are urechi pentru ea — aceia nu trăiesc în Hristos. Ei îşi strâng tristeţe şi întunecime, când ar putea avea strălucire, pe Însuşi Soarele neprihănirii, care să răsară în inimile lor, aducând vindecare în razele Sale. {DV 251.4}
ultimele comentarii