“21. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. 22. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am proorocit şi nu în numele Tău am scos demoni şi nu în numele Tău minuni multe am făcut? 23. Şi atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei ce lucraţi fărădelegea.
Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. (Filipeni 4, 6.) {DV 247.3}
Ne aflăm într-o lume a suferinţei. Dificultăţile, încercările şi întristarea ne aşteaptă pretutindeni, de-a lungul drumului către căminul ceresc. Dar există mulţi care fac poverile vieţii de două ori mai grele, anticipând mereu necazurile. Dacă se confruntă cu nenorociri sau dezamăgiri, ei cred că totul merge către dezastru, că soarta lor este cea mai nenorocită, că vor ajunge sigur la ruină. Astfel, ei îşi atrag nefericirea asupra lor şi aruncă o umbră pretutindeni în jur. Viaţa însăşi devine o povară pentru ei. Dar nu trebuie să fie aşa. Se cere preţul unui efort hotărât pentru a schimba făgaşul gândirii lor. Însă schimbarea poate fi făcută. Fericirea lor, atât cea din viaţa aceasta, cât şi cea din viaţa viitoare, depinde de concentrarea minţii lor asupra lucrurilor optimiste. Să-şi întoarcă privirile de la imaginea întunecată — care este imaginară — către binefacerile pe care Dumnezeu le-a presărat pe cărarea lor şi, dincolo de acestea, către cele nevăzute şi veşnice. {DV 247.4}
ultimele comentarii