Cuvinte de suflet

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Reflecțiile mele

Featuring Top 6/11 of Reflecțiile mele

citește

Orlando di Lasso

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Citat favorit

Dumnezeu vrea sã-i aducã pe oameni într-o legãturã directã cu El Însusi. În toate procedeele pe care le foloseste cu fiintele omenesti, Domnul recunoaste principiul responsabilitãtii personale. El cautã sã încurajeze un simtãmânt de dependentã personalã si sã imprime nevoia cãlãuzirii personale. Doreste sã aducã umanul în strânsã legãturã cu divinul, pentru ca oamenii sã poatã fi preschimbati dupã asemãnarea Sa. Satana lucreazã pentru a zãdãrnici acest scop. El cautã sã încurajeze dependenta de oameni. Când mintile sunt întoarse de la Dumnezeu, ispititorul le poate aduce sub stãpânirea lui. El poate controla firea omeneascã.

Înregistrările mele

Vlad Ardeiaș

Conferinta 'Pornografia

Virgiliu Gheorghe – conferința despre pornografie

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Efectele MassMedia

Erotismul, pornografia -efectele asupra vieții umane

Here is the Music Player. You need to installl flash player to show this cool thing!

Pornografia

4. Trecerea la comportamentul sexual concret Cea de-a patra fază este o tendinţă din ce în ce mai mare de a pune în aplicare comportamentele din materialele pornografice vizionate de consumatori în mod repetat, inclusiv promiscuitatea compulsivă, exhibiţionismul, actul sexual în grup, voyeurismul, frecventarea saloanelor de masaj, actele sexuale cu copii minori, violul şi provocarea durerii asupra propriei persoane sau asupra partenerului în timpul actului sexual. Acest comportament se transformă adesea într-o dependenţă sexuală în care dependentul se trezeşte blocat într-o situaţie pe care nici nu o poate schimba şi din care nici nu poate ieşi, indiferent de consecinţele negative din viaţa lui.

Care este misiunea, identitatea noastră?

Omul este o ființă mult mai fragilă decât crede el însuși, mult mai vulnerabilă, mai ușor de indus în eroare. Dar tocmai încrederea lui în sine îl face să nu fie conștient de cât de mult s-a abătut deja de la calea cea dreaptă.

În numele cui lucrăm, trăim? Nu avem decât două mari posibilități. În numele nostru sau al lui Isus Christos.

Lucrarea, misiunea ne-o dăm noi înșine? Sau ne-o dă Stăpânul nostru, Christos?

Nu suntem noi chemați să-i fim ucenici, martori?

Ce vrea EL să promovăm înaintea lumii? În ce spirit? Care sunt roadele lucrării noastre? “După roadele lor îi veți cunoaște”    Cum este și va fi răul nimicit? Luptând împotriva lui după mintea și în puterea noastră?

Haosul și bâjbâiala actuală din sânul creștinătății arată că fiecare trăiește și acționează după capul lui și nu avem legătura Duhului cu Cel care este Capul. Prin urmare, s-a creat un vid, un gol al identității care nu poate rămâne așa pentru că omul a fost făcut să lupte pentru o cauză. Numai că, neînțelegându-și identitatea, neînțelegând că “despărțit de Christos nu poate face nimic”, vidul acesta a fost umplut de cauze false.

Lipsa cunoașterii și acceptării Cauzei lui Christos, ne-a făcut să înghițim fără discernământ tot felul de “misiuni” care se perindă prin fața noastră, tot felul de “războaie” de purtat cu dușmani reali sau imaginari, de obicei bieți oameni, care sunt și ei la rândul lor simple marionete, victime ale diavolului. Prin fața noastră s-au perindat crizele ecologice, economice, politice, chiar religioase, dânduni-se impresia că ieșind în stradă, auto-victimizându-ne, postând pe internet sau în fața ambasadelor vom schimba ceva. Și dacă să zicem că am stopat o lucrare rea, în alte părți se dezvoltă ale tentacule și fațete ale răului.

Răul continuă să avanseze cu repeziciune dar (aproape) nimeni nu se întreabă dacă direcția noastră este cea corectă.

Cine mai caută schimbările profunde din inima sa mai întâi, o lucrare serioasă de cercetare de sine și de consacrare când o lucrare superficială se vinde pe piață foarte bine.. Azi, pentru a-ți demonstra ție și altora că ești bun creștin, e suficient să dai like-uri să te solidarizezi sau chiar să ieși în stradă.. Câteva ceasuri de stat pe internet și postat veninul din tine sau puțină mișcare pe afară, timp în care, aceeași fire rece, netransformată iese la iveală…iar după câteva ceasuri revii la stilul tău de viață, cu plăcerile tale, cu preocupările tale, continuând de fapt să trădezi cauza Sa.. Uităm că El ne cere inima noastră cu totul sau nimic..

Așa zisa ta lucrare împotriva răului? Te costă ceva? Te costă ceea ce Christos ți-a cerut? Adică însăți viața ta? Tânărului bogat i-a cerut să vândă tot… Crezi că ție îți cere mai puțin?

Cred că lumea s-a săturat de creștinismul anemic, lipsit de putere, de viața lui Christos.

Unde sunt cei care au schimbat lumea prin Dumnezeu în secolele trecute? Cei care mai întâi stăteau de vorbă cu Creatorul lor și apoi cu oamenii? Ai stat precum Luther în rugăciune cu orele pe zi sau nopți de veghere pentru a fi pregătit să învingi cu adevărat? Care sunt dușmanii noștri cu care trebuie să luptăm?

Strălucește fața ta de slava lui Isus astfel încât lumea necredincioasă să poată avea mărturia de netăgăduit a existenței Lui dar și puterea Sa fantastică de atracție? Sau oamenii văd aceeași neîmplinire, nerezolvare, neîmpăcare, tulburare cu care ei sunt atât de familiari?

Ce a vrut să spună Mântuitorul prin “Voi sunteți sare a pământului”.. “Lumină a lumii” ?

Care sunt metodele lumii și care sunt metodele lui Dumnezeu de a învinge, de a lumina în întuneric, de a elibera pe cei captivi?

Cum are loc pregătirea unui popor pentru venirea Domnului? Cum se va împodobi mireasa pentru Mirele ei?

Sunt adevărații urmași ai lui Christos oameni panicați, speriați, care protestează, apelează la orice mijloc pentru atingerea obiectivelor lor?

 Cum se va aduce slavă lui Dumnezeu dacă El este împiedicat să lucreze?

Prin a cărui putere faceți voi aceste lucruri?  “Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu – zice Domnul oștirilor! Zaharia 4

Cum trebuie priviți păcătoșii? sau cei care nu gândesc ca noi? Îi demonizăm, îi tratăm cu ostilitate, privim instituțiile statului de parcă nu ar fi tot oameni pentru care a murit Christos, potențiali candidați ai Împărăției, chiar dacă acum sunt inconștienți?

Suntem stăpâniți și noi de același spirit  „Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie? 

Ca și ucenicii, credem că avem susținere în Biblie (și ei făceau apel la Ilie), totuși Mântuitorul i-a certat şi le-a zis: „Nu ştiţi ai Cărui Duh sunteţi? Că Fiul Omului n’a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască“.

Cum arată adevăratele victorii ale credinței? Privind în istoria creștinătății, la mișcările de reînviorare și redeșteptare…care a fost secretul lor?

Avem noi o inimă zdrobită? Am căzut noi pe Stânca (Christos) ca să fim zdrobiți? Am murit noi față de eul nostru, am fost îngropați precum bobul de grâu ca să putem învia la o nouă viață împreună cu El?

Asistăm așadar la falimentul total al tot ceea ce este omenesc. Christos se va ridica ca să apere onoarea Sa și își va face lucrarea Sa cu acei puțini care înțeleg odată pentru totdeauna că El trebuie sa crească, iar eu sa ma micșorez” (Ioan 3,30)

Suntem străini de Christos, și în starea aceasta, nu avem Viață, nu ne putem găsi liniștea, adevărata împlinire și rost pe lumea aceasta. Unii aleg să plece cu totul, iar alții, care râmân, îmbracă o formă a religiozității, fiind plin de învățături, de cuvinte, de slove, dar .. fără Christos. El nu domnește în sufletele lor reci și întunecate, Soarele ceresc nu luminează și nu încălzește..Nu cunosc calea păcii, calea vindecării interioare și atunci.. “din prisosul inimii lor vorbesc”.. Ceea ce este în sufletul lor aceea vor lăsa la suprafață.. Vor predica păcatul în loc să-L manifeste pe Christos.

Lumea are disperată nevoie de El..

Doamne ai milă de noi și trezește-ne la realitate! Tu ești Calea, Adevarul si Viața. Amin.

1 Ioan cap 5

17. Orice nelegiuire este păcat; dar este un păcat care nu duce la moarte.

18. Știm ca oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzește, și cel rău nu se atinge de el.

19. Știm ca suntem din Dumnezeu si ca toată lumea zace în cel rău.

Extras din cartea “Trimfători pe genunchi”

Munca spirituală este o activitate extenuantă. De aceea oamenii se feresc de ea. Rugăciunea, adevărata rugăciune, cere un preţ, mare: o concentrare serioasă şi un timp lung în care carnea şi sângele nu-şi găsesc nici o plăcere. Puţini oameni au o constituţie suficient de tare încât să plătească un preţ atât de mare când o lucrare superficială se vinde pe piaţă la fel de bine. Ne putem obişnui în aşa măsură cu o rugăciune sărăcăcioasă încât ajunge să ni se pară normală cel puţin păstrează o formă decentă şi linişteşte conştiinţa – dar în realitate ea este narcoticul cel mai ucigător! Ne putem scurta rugăciunile fără să ne dăm seama de pericol până când nu ni se surpă temeliile. Rugăciunea făcută în grabă duce la o credinţă mică, iar convingerile slabe duc la o pietate îndoielnică. A fi puţin cu Dumnezeu înseamnă a face puţin pentru Dumnezeu. Scurtarea timpului de rugăciune face ca întreaga viaţă religioasă să fie găunoasă, măruntă, sărăcăcioasă şi neglijentă.
Este nevoie de timp pentru ca Fiinţa lui Dumnezeu să se reverse din plin în duhul nostru. Dar scurtarea timpului de părtășie cu El închide canalul prin care primim din plinătatea Sa. Avem nevoie de timp petrecut împreună cu Dumnezeu într-o părtăşie tainică dacă vrem ca Fiinţa Lui să Se reverse într-o mai mare măsură în fiinţa noastră. Timpul scurt si graba tulbură imaginea Lui.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>